"Buildings burn, people die, but real love is forever..." - The Crow
Ma copleseste o noua tristete. Este regula dualitatii care e mai puternica decat oricine...decat mine, decat tine. Si ea, ca o sabie cu doua taisuri, ne face sa zimbim doar pentru a se intoarce sa ne daruiasca lacrimi. Sa ma intreb de ce, as pune doar inca o intrebare in cutia fara raspunsuri. Asa ca accept, ma resemnez in fata balantei echilibrate. Asa trebuie sa fie...
Ma intristeaza ca sunt neputincioasa. Ca de fiecare data cand simt o bucurie nemasurata, trebuie sa primesc si tristetea. Aici nu am dreptul sa aleg...
Si obosesc sa lupt cu demonii mei. Am fost invatati sa nu renuntam niciodata, pentru ca sfarsitul se apropie, orice am face. Si vreau sa ma retrag, sa plec, sa imi inclin capul in fata Universului pentru ca nu mai am nici o putere. Omul va suferi si va fi fericit, si va suferi si asa mai departe...toata viata lui. Nu putem lupta cu energia care ne da viata, pentru ca nu vom castiga niciodata. In incercarea mea de a aduce fericirea si iubirea in viata oamenilor care sunt prea osteniti sa-si mai doreasca asa ceva, am realizat ca aduc si tristetea cu mine. Atunci cu ce drept sa port tortura vesnica si sa o impartasesc oamenilor? Ce sens mai poate avea?
Vreau acasa, de unde am venit in viata asta pentru ca acolo, legea dualitatii nu are efect. Acolo sufletele sunt fericite, iubesc, acolo nu exista frica, teama, moarte. Acolo nu vad despartirea ca un chin, ci ca o binecuvantare, din respect pentru celalalt suflet care pleaca pentru a invata, pentru a acumula experiente...De ce nu putem trai asa pe Pamant? De ce nu poate iubirea sa ne fie energia care ne da putere sa trecem peste orice limite? De ce iubirea neconditionata este inca o utopie azi, in mintea oamenilor? De ce este atat de greu? Avem capacitatea sa simtim iubirea celuilalt in inima noastra, ca cea mai puternica legatura! Ea poate sfida orice regula a societatii, ne poate face puternici, trece peste orice obstacole...este singura care daca o putem simti plenar, cu fiecare celula a corpului nostru si ne poate face sufletul sa zboare, si cel mai important, ne elibereaza de frica de a pierde acea persoana din viata noastra. In prezenta iubirii neconditionate, dualitatea dispare asemeni unei cete dense o data cu aparitia soarelui de dimineata...
Azi, iubirea nu poate prinde aceste valente pentru ca nu o lasam. Ne-am obisnuit sa suferim cand iubim, pentru ca "Durerea face Iubirea nobila..." E consider aceasta idee o minciuna medievala care ne-a intrat in minte si a fost perpetuata pentru a ne tine legati de acest pamant. Cand oamenii sunt nefericiti, sunt dispusi sa faca orice pentru a intoarce taisul...iar dispozitia de orice ne-a adus astazi in starea mizerabila de perpetua tristete, in care ea este constanta iar fericirea este de scurta durata. Iar atunci cand iubirea apare, o refuzam pentru ca e prea multa lumina sa o putem accepta.
M-am saturat sa mi se bage pe gat minciuni. Aceste lucruri eu le cunosc pur si simplu, iar pentru sufletul meu, imi sterg neadevarurile pentru a putea implementa iubirea neconditionata. Atat in mine, cat si in cei de langa mine...Imi doresc sa pot face o regresie mondiala a oamenilor, in zilele cand aceste lucruri erau adevarate. Umanitatea are nevoie...este singura noastra varianta...sa ne aducem aminte...
Jane Siberry - It Can't Rain All the TimeWe walked the narrow path,
beneath the smoking skies.
Sometimes you can barely tell the difference
between darkness and light.
Do you have faith
in what we believe?
The truest test is when we cannot,
when we cannot see.
I hear pounding feet in the,
in the streets below, and the,
and the women crying and the,
and the children know that there,
that there's something wrong,
and it's hard to belive that love will prevail.
Oh it won't rain all the time.
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall forever.
Oh, when I'm lonely,
I lie awake at night
and I wish you were here.
I miss you.
Can you tell me
is there something more to belive in?
Or is this all there is?
In the pounding feet, in the,
In the streets below, and the,
And the window breaks and,
And a woman falls, there's,
There's something wrong, it's,
It's so hard to belive that love will prevail.
Oh it won't rain all the time.
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall, your tears won't fall, your tears won't fall
forever.
Last night I had a dream.
You came into my room,
you took me into your arms.
Whispering and kissing me,
and telling me to still belive.
But then the emptiness of a burning sea against which we see
our darkest of sadness.
Until I felt safe and warm.
I fell asleep in your arms.
When I awoke I cried again for you were gone.
Oh, can you hear me?
It won't rain all the time.
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall forever.
It won't rain all the time
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall, your tears won't fall,
your tears won't fall
forever.
SACRIFÍCIU, sacrificii, s.n. 1. Renunţare voluntară la ceva (preţios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă.
