Învata de la toate
Învata de la apa sa ai statornic drum.
Învata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Învata de la umbra sa treci si sa veghezi.
Învata de la stânca cum neclintit sa sezi.
Învata de la soare cum trebuie s-apui.
Învata de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Învata de la toate caci toate-ti sunt surori,
Cum treci frumos prin viata,
Cum poti frumos sa mori!
Învata de la vierme ca nimeni nu-i uitat �
Învata de la nufar sa fii mereu curat.
Învata de la flacari ce-avem de ars in noi.
Învata de la ape sa nu dai înapoi.
Învata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Învata de la stânca sa-nduri furtuna grea.
Învata de la soare ca vremea sa-ti cunosti.
Învata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Învata de la greier când singur esti sa cânti.
Învata de la luna sa nu te înspaimânti.
Învata de la vulturi când umerii ti-s grei.
Si du-te la furnica si vezi povara ei.
Învata de la floare sa fii gingas ca ea.
Învata de la miel sa ai blândetea sa.
Învata de la pasari sa fii mereu în zbor.
Învata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti în veci!
~ poezie din lirica norvegiana
DACA...
de Rudyard Kipling
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'',
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a' sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!
Traducere de Livia Brem (cca 1960)
