duminică, august 30, 2009

Verzi si uscate

Can I play with madneeeess? Firar sa fie ca mi s-a blocat melodia asta in cap. Le-am zis ca nu o sa pot dormi din cauza ei dar, ei nuuuu. Eh asta e. Eh si de dragul jocurilor din bar de sambata seara, am sa spun cateva cuvinte care imi vin acum in cap: mercur, stramb, pitici, spiridusi, filfizon, matzapazlic, coropisnita, vise perverse, un varcolac in calduri, siii...ce a mai fost? Aaaa, fragmente de meteorit, Terente, accent ardelenesc, si probabil prea multa tequila la o masa. Sa se sparga shoturile din "palmierii lui Mazare" daca va mint.

Unii viseaza, altii se joaca, altii fac poze, unii rad cu lacrimi si doar unul pune muzica. Asta da film! Si scenaristul? Imaginatiile noastre bolnave si un pachet de carti din Vama :D

Can I play with madneeess?

Eu pot, voi?

...ma duc sa dorm :))

ps: post dedicat unui August de delir! Fie ca Septembrie sa fie si mai si!

Iron maiden - Can I play with madness

joi, august 27, 2009

It's all in my head

Baby, it’s all in my head…

Sea shore sparkles in the green sun,
Four-five fishes are out having fun.

Stained-glass sea shells are on the run,
One of us should be holding a gun…by now.

Sweetie, there’s sand in your dread.
Again, I’m guessing it’s all in my head.

See the reaper, teared in a time shred,
Covered in ribbons and chained in red…aside.

Oh honey, must we get inside the twirling mist,
Or find a yellow-mellow fist or wrist?

No… I know by now the taoists exist,
Paint in chalk a talking tree, I insist…shock!

Thought dunes flow in carbolic runes,
Scales and wishes and drumming spoons.

My oh my, I dubbed the timing tunes
The voices laughed at old cartoons…stay.

And if by now, you still don’t understand,
The final riddle, is my own mind-magic land.

duminică, august 23, 2009

La 5 dimineata...

Am spus o data ca lumea noastra, e facuta din lucruri mici. Nu, acum nu o sa le enumar pe cele din viata mea. E tarziu, si-s cam obosita, ca am jucat Mim cu niste dubiosi, in Friends (bar din Constanta), timp de vreo 3-4 ore. Ma gandeam numai ca am unul din momentele acelea care, stiu ca nu dureaza foarte mult, dar atunci cand e, ma bucur de el (chiar daca o sa adorm in urmatoarea jumatate de ora).
Imi place lumea mea. E frumos aici. Sunt fericita si oamenii din jurul meu, sunt si ei fericiti. Iar daca apar probleme, noi stim ca vine si rezolvarea atunci cand stie ea ca e timpul ei. Nu trebuie sa intelegem sensul lucrurilor, sa ne intrebam de ce. Nu de alta dar nimeni nu ne raspunde. Si asta nici macar nu e un lucru rau. Stim ca exista undeva o balanta imensa care mentine totul in echilibru. Si eu stiu ca daca imi vine sa plang, peste ceva timp, o sa rad. Nu ma mai sperie faptul ca nu stiu ce se poate intampla. Prefer sa merg in viata, ca si cum vad in fata doar urmatorii doi-trei pasi. Fiindca e atat e necesar. Mi-a placut analogia din The Secret: nu trebuie sa vezi tot drumul cand mergi noaptea cu masina. E destul sa ai lumina de la faruri care iti arata ce ai un pic in fata. Oricum ajungi la destinatie, in final.
Sigur, sunt om, si parca avem ceva genetic in noi, care ne face sa gandim pesimist. Dar oricat de mult m-as chinui, oricat de pesimista as fi, sau optimista, stiu cu siguranta ca atunci cand se intampla ceva fain, ma minuneaza. Da, tot ma mir si ma ia prin suprindere. De exemplu, de unde as fi putut sti ca un om incredibil poate fi in acelasi tren cu mine, si timp de 3 ore, sa ma fascineze. Iar dupa aproape 3 luni jumate, sa continue sa-mi induca o stare de fericire, pur si simplu, neconditionata. Vorba aia, "It blows my mind..."
Nu inteleg sistemul, nu vreau sa am asteptari, vreau doar sa traiesc libera, zambitoare, sa fiu un om fericit cand munceste, sa visez fara limite, sa imi folosesc imaginatia in tot ce fac, sa-i ajut pe oamenii din jurul meu sa fie si ei fericiti, si iubirea neconditionata sa nu mai fie asa un mare mister. Sa nu ne mai chinuim in relatii, ci ele sa fie ajutoare pentru a constientiza ca toti suntem interconectati, ca fiecare, suntem mici stele, intr-un sistem extraordinar de mare si ca avem destula iubire in noi incat sa luminam viata celor din jur. Sa ne bucuram de compania acelui om special de langa, fara sa vrem sa-l bagam in lanturi, intr-o cusca si sa spunem ca e "al meu/a mea". De ce ne e atat de greu sa ne lasam sa fim vulnerabili? Ce? E mai bine sa ne inconjuram de ziduri de 10 metri inaltime si nimeni sa nu ne poata atinge de nici un fel? ... Iarta'ma umanitate...eu prefer sa ma risc. Prefer sa fiu vulnerabila si cu bratele deschise, sa-i zimbesc unui om din fata mea...sperand ca el sa ma imbratiseze inapoi, decat sa ma gandesc..."Dar daca profita si ma raneste?" Pai, poate ca ma va rani, dar poate, vom invata amandoi ceva de acolo...si peste un timp, ne vom multumi reciproc pentru acea experienta.
Nu sunt naiva, stiu ca exista si oameni rai. Dar mai stiu, ca atunci cand cineva te raneste, exista macar un om in viata ta care te va lasa sa plangi pe umarul lui/ei, si te va mangaia si-ti va spune ca o sa treaca si maine o sa fie mai bine. Nu imi mai este frica sa ma las condusa de sentimentul de fericire si iubire. Chiar daca nu am nici cea mai vaga idee unde ma duce. Dar am hotarat sa nu ma las condusa de frica. Daca as vrea sa traiesc doar in frica si sa ma feresc de situatiile unde poate m-as face de ras, sau as iesi ranita, cumva, m-as inchide frumusel undeva, m-as izola si am terminat balciul.
Eh, dar tot va veni un moment in care imi voi dori sa ies de acolo. Asa ca fara sa mai pierd timpul, ma bucur de viata si de lumea in care traiesc acum. Respir adanc, zimbesc...si va spun tuturor...Bine Ati Venit dragilor pe aceasta frumoasa planeta! Haideti sa ne bucuram ca traim aici, in acest loc, oricare are fi el, si acum, in acest timp. Ce poate fi mai frumos decat atat?

Imi vine sa spun "Multumesc!". Nu stiu cui, sau de ce...dar multumesc! :)
Nani bun dubiosii mei colorati ;)

Va las acum, cu Mike Oldfield - To Be Free:



joi, august 13, 2009

Amintiri si Desene

Astazi m-am pironit in fata televizorului si am incercat sa ma uit la Cartoon Network. In 20 de minute m-am enervat si ma gandeam, unde sunt desenele copilariei mele. Am intrat pe Youtube si ideile veneau una dupa alta. Asa ca m-am hotarat sa impartasesc cu voi acele desene care mi-au imbogatit zilele de kid (si in mod logic...nu am depasit starea aceea, ca m-am emotionat pana la lacrimi cand gaseam cate un desen drag...acuma inteleg de ce am ajuns asa. Fiecare desen m-a influentat intr-un fel sau altul)
In ordine total aleatorie:

1. The Jetsons


2.The Flintstones


3.Biker Mice from Mars


4.Pirates of the Dark Water


5.Gargoyles


6.Captain Planet


7.Teenage Mutant Ninja Turtles


8. Scooby Doo


9.Pac Man


10.The Biskitts


11. The Adventures of Blinky Bill


12. The Smurfs


13.Pingu


14.Babar



14.The Pinky and The Brain


15. Bobby's World


16.Viata cu Louie (In romana e mult mai tare :)) )


17.Thomas and Friends


18.Franklin the Turtle


19.Beetlejuice


20.Ghostbuster


21.Adams Family


22.The Real Adventures of Johnny Quest


23.Top Cat


24.Jabberjaw


25.Dick Dastardly & Muttley In Their Flying Machines


26.Hong Kong Phooey


27. Captain Caveman


28.Dynomutt the Dog Wonder


29.Funky Phantom


30. Familia Tofu


31.X-men (dar Evolution, ca astea imi plac mai mult)


si ca cerinte speciale, the saga continues:

32.Swat Cats


33.Justice League


34.Saber Rider


35.He-Man


Hope you're happy now ;)

Perseids

Last night, i've been gazing at the sky,
Wish-washing my head with thoughts.
I even saw white ghosts waving shy,
And drop-down stars like tequila shots.

But then, someone painted canny clouds,
And made the shiny lights go off.
I closed my eyelids and left the crowds,
Found out - stardust made me caugh.

The Perseids are here and dying...
We can't do nothing about them.
So lay your dreams and stop the sighing.
The moonlit talks in, R.E.M...

miercuri, august 05, 2009

De ce iubim Vama Veche?



Nu stiu de ce o iubiti voi, dar eu stiu :D
Pentru ca in Vama:
~imi intra alge in par cand ma balacesc in mare
~toti oamenii viseaza in culori
~acolo iau delirul cel mai puternic
~vad stele cazatoare
~pot sa meditez pe nisip si sa-mi intre furnici intre degete si sa ma gadile
~mi-am facut o cutie de mici comori care stralucesc
~lumina acolo e cea mai frumoasa
~in loc de cafea poti sa fac baie in mare
~ne putem iubi neconditionat fara intrebari
~pot zimbi fara nici un motiv
~pot sa fiu sugar high pe bomboane mov de Skittles
~in Hand, pot sa pictez de la 12-3 si noi doi sa avem "stalpul" nostru
~am fluturi stomac
~Am gasit bomboane care pocnesc in gura si simteam ca-mi eletrocuteaza creierul
~dimineata aud in drum spre cort, un cocos nenorocit care'mi sparge toate filmele :)))))
~tot timpul raman fara baterii la telefoane
~am invatat sa inot un pic sub apa
~atunci cand am auzit vocea lui Pittis la Folk You am plans ca un copil
~o mare de oameni au cantat ca vrem Ardealul :D Power to the People :D
~deja am traditia de am scranti cate un picior cand dansez pe nisip :))
~el se taia in scoici si ma ferea pe mine
~intotdeauna e cineva care gaseste un petic de nisip in mare, acolo unde e plin de pietre
~in mare, daca incerci sa te saruti...marea stie cand sa-ti spuna sa iei o pauza =))
~e plina de coincidente si sincronizari si traiesti fiecare secunda aici si acum
~poti juca poker pe pietricele La Pirati si cu scoici pe plaja
~am inceput sa vorbesc cu oltenisme si sa ascult hard-cuor muoldoveniesc :)))))
~mi-as fi vandut si un rinichi pentru hainele colorate :))) dar am avut noroc cu o voce care ma tinea de mana si imi spunea usor "doar ne uitam, da?"
~l-am gasit pe Tiki God si mi-a promis ca pot fi si eu Tiki Goddess din cand in cand :))
~am descoperit ca nu e ok sa fac air-drumming cu 1/2 mar glazurat pe bat, ca-l scap in nisip
~un fript mi-a spus ca sunt "mirobolanta" :D

...si pentru zeci si mii de alte motive, care mai de care, pe care le pastrez intre mine, el si mare :D


Ascultati si zimbiti:

Maria Gheorghiu - Vara intamplator


Si o nitzica de visare:
Mircea Vintila - Iubirea cea mare