sâmbătă, octombrie 31, 2009

Samhain Blessing



Anotimpul luminii se incheie perfect in aceste ore, iar anotimpul intunericului vine in intampinarea noastra. Ma bucur ca ma sincronizez si petrec acest timp meditand la perioada dintre cele doua sarbatori celtice, Beltane(15 Mai) si Samhain (31 oct-1 nov) care incadreaza ceea ce anticii numeau "season of light". A fost o perioada superba, in care am avut sansa de a scoate la suprafata, la "lumina", multe rani si provocari pe toate planurile. Le-am constientizat si am fost ghidata cu grija de sufletele din jurul meu, in asa fel incat am reusit sa invat lectiile pregatite. Acum, sunt linistita si impacata iar ceea ce inainte as fi numit "greseli", pot spune ca sunt oportunitati. Spun asta pentru ca recent, am facut din nou cunostinta cu mine, cu un nou Eu. Am descoperit noi modalitati de a reactiona in situatii aparent complicate. Detin autocontrol care izvoraste in momentele necesare si am rabdarea sa astept momentul oportun in care deciziile mele sa primeasca valoare. Nici mai repede, nici mai tarziu, ci atunci cand este timpul lor. Incerc sa nu ma mai sperii asa de usor, si sa nu mai proiectez scenarii in viitor pe care sa le traiesc la intensitatea unei eventuale indepliniri. Acest lucru aduce nefericire iar eu rezonez acum cu ceva diferit, din gama opusa a sentimentelor. Ating din nou echilibrul interior, de care aleg doar sa ma bucur, fara sa analizez in exces motivul si scopul lui. Si foarte important, nu mai port lupte in mine intre ce simt si ce ar trebui sa simt. Timpul si energia mea, le indrept spre adevar, pe care il celebrez si accept in toate valorile lui. Ce ma intriga, este ca am reusit sa dezleg lanturile care imi provocau dependente. Prieteniile si orice fel de relatie, se bazeaza la comuniunea a doua entitati care aleg sa fie impreuna, isi respecta liberul arbitru si se bucura de prezenta celuilalt in viata lui/ei. Mai mult de atat, este prea mult. Iar cand vine momentul ca unul sa mearga mai departe, pe un alt drum, decizia este respectata si tratata cu libertate maxima si bucurie. Asa consider ca e corect. Atunci, cum pot eu sa ma supar pe cei de langa cand aleg sa-si continue evolutia intr-un mod diferit de al meu? Sau de ce m-as simti vinovata cand eu aleg sa ma indepartez? Toti suntem interconectati, nimic nu dispare si totul se transforma...Sunt aici sa cresc, sa invat si sa ajut, sa fiu fericita, sa iubesc si sa visez...

Va urez ca energia sarbatorii de Samhain, a focului primordial, sa va echilibreze si sa va eliberati de orice durere v-ar apasa acum. Zeul si Zeita sa va binecuvanteze!

~Pentru fiecare sfarsit, un nou inceput...~

joi, octombrie 29, 2009

Scrisoare intentio-sa spunem-nata

Stimate domn,

Va scriu cu intentia de a va relata un eveniment care a avut loc in seara aceasta la Festival. Nu am indraznit sa va scriu de ieri, desi atunci a avut loc pentru prima oara...intamplarea. Astazi, doar s-a repetat. Dar m-a convins. V-as fi scris in versuri, in limbi straine dar nu mi-am gasit argumente solide pentru a face asta. Voi incerca sa fiu concisa si sa va fie cu ingaduinta, daca ma voi indeparta de la subiectul principal - intamplarea -, sa nu va incruntati. In ce tine de exprimare, sper sa va fie pe plac. Muza invocata ca inspiratie s-a lasat asteptata si am fost nevoita sa o concediez.

Rabdare domnul meu, acum ma intorc la ce este de adevarat important. Cum am inceput, in seara aceasta de Brumarel tarziu (Octombrie), urmarind un film despre Statia Mir si apoi despre artisti si lupta artei cu moartea, mi-a suflat peste frunte zeita Atena, ganduri revelatoare. Anume, independentul sentiment de a impartasi bucuria si emotia mesajelor din film, cu cineva ca domnia voastra, care cu siguranta a-ti fi savurat calitatea si profunzimea ideilor. Trecerea timpului mi-a fost invatator si din intelepciunea sa mi-a daruit taina intelesa astazi. "Conectati suntem cu totii, asemeni radacinilor de maslini, si pentru a patrunde in adancurile simtamintelor, este necesar ca valul Iluziei sa fie inlaturat." Am inceput sa rad pentru ca v-am simtit prezenta calda si zimbetul, iar aceasta, s-a perpetuat, existand chiar in momentul in care va scriu. M-am bucurat pentru ca norii tristetii nu m-au amenintat si o noua victorie isi poate deschide aripile.
Va marturisesc ca placerea oferita de compania voastra a ramas neschimbata, desi posibilitatea de a comunica este in prezent, restransa. Pastrez asemeni unei dragi comori discutiile noastre si sper ca zeii sa ne binecuvanteze cu zile linistite in viitor, pentru a putea imbogati amintirile comune. A venit vremea sa inchei, de teama sa nu va fi plictisit.

Va trimit ganduri in cantecul greierilor si imbratisari de rasarit...