Scrisoare intentio-sa spunem-nata

Stimate domn,

Va scriu cu intentia de a va relata un eveniment care a avut loc in seara aceasta la Festival. Nu am indraznit sa va scriu de ieri, desi atunci a avut loc pentru prima oara...intamplarea. Astazi, doar s-a repetat. Dar m-a convins. V-as fi scris in versuri, in limbi straine dar nu mi-am gasit argumente solide pentru a face asta. Voi incerca sa fiu concisa si sa va fie cu ingaduinta, daca ma voi indeparta de la subiectul principal - intamplarea -, sa nu va incruntati. In ce tine de exprimare, sper sa va fie pe plac. Muza invocata ca inspiratie s-a lasat asteptata si am fost nevoita sa o concediez.

Rabdare domnul meu, acum ma intorc la ce este de adevarat important. Cum am inceput, in seara aceasta de Brumarel tarziu (Octombrie), urmarind un film despre Statia Mir si apoi despre artisti si lupta artei cu moartea, mi-a suflat peste frunte zeita Atena, ganduri revelatoare. Anume, independentul sentiment de a impartasi bucuria si emotia mesajelor din film, cu cineva ca domnia voastra, care cu siguranta a-ti fi savurat calitatea si profunzimea ideilor. Trecerea timpului mi-a fost invatator si din intelepciunea sa mi-a daruit taina intelesa astazi. "Conectati suntem cu totii, asemeni radacinilor de maslini, si pentru a patrunde in adancurile simtamintelor, este necesar ca valul Iluziei sa fie inlaturat." Am inceput sa rad pentru ca v-am simtit prezenta calda si zimbetul, iar aceasta, s-a perpetuat, existand chiar in momentul in care va scriu. M-am bucurat pentru ca norii tristetii nu m-au amenintat si o noua victorie isi poate deschide aripile.
Va marturisesc ca placerea oferita de compania voastra a ramas neschimbata, desi posibilitatea de a comunica este in prezent, restransa. Pastrez asemeni unei dragi comori discutiile noastre si sper ca zeii sa ne binecuvanteze cu zile linistite in viitor, pentru a putea imbogati amintirile comune. A venit vremea sa inchei, de teama sa nu va fi plictisit.

Va trimit ganduri in cantecul greierilor si imbratisari de rasarit...