o mica provocare...

Ce ai face daca te-ai afla intr-un oras nou, in care nu ai mai fost niciodata, cu cineva la fel de nou? Si ai avea posibilitatea sa faci orice...
Opreste-te un pic, din orice ai face acum, lasa grijile la o parte. Lasa-te purtat de imaginatie, te provoc. Nu conteaza cu cine esti, nu conteaza unde esti, poti fi oriunde...Nici macar nu are importanta daca ai senzatia ca nu te poate ajuta la nimic. Daca alegi sa iti rezervi o bucatica de timp, pentru tine, pentru ce iti doresti si accepti biletul imaginar spre un vis...atunci te iau de mana si facem un pas.
Esti in acel loc, langa acea persoana. Zimbesti, esti relaxat, esti fericit..."Ce ai vrea sa faci, acum?"

Doar tu poti raspunde la aceasta intrebare...

"Ask yourself, what makes you come alive, and go do it!"

"Sometimes, it's the smallest decisions that can save your life forever."

"Most of the important things in the world have been accomplished by people who have kept on trying when there seemed to be no hope at all."

“All that we are is the result of what we have thought.” - Buddha

Sfaturi pentru mine...

Acum un an, in perioada asta, intr-o noapte oarecare, nu puteam dormi. Aveam sindromul "supradozei de ganduri". Se invarteau in capul meu, intrand pe o ureche si iesind pe cealalta, aveam senzatia ca adorm dar ma trezeam tot gandind...era ametitor. Asa ca am facut primul lucru care mi-a venit in cap. Am aprins lampa de pat, am luat foi si pix si am inceput sa scriu. Am gasit recent foile si mare mi-a fost mirarea sa observ ca tot ce m-am sfatuit sa fac atunci, (pe langa ca nu mi-am ascultat propriul sfat), se aplica si in prezent. Si suna cam asa:
"[...]Vreau sa fac lucruri care ma fac fericita. Sa zimbesc. Sa fiu printre oameni, sa ma bucur de umanitate. Sa respect trecutul si adevarul si sa ajut sa-l aduc in prezent, pentru viitor. Sa fiu un suflet liber si sa ma deschid spre frumusete si fericire, pentru a se produce schimbarea in bine, in mine. Sa eliberez orice gand urat pentru ca in locul lui sa se instaleze iubirea. Asa ca sfat pentru mine: Curaj Andrada, curaj! AI in tine puterea de a fi omul care ai vrut sa fii dintotdeauna. Mergi pe calea ta cu incredere, fa ce ti-ai propus, fara distrageri. Traieste cu respect fata de corpul tau, aici, si acum, si atat. Gandurile triste, lasa-le deoparte, sunt pierdere de timp si nu castigi nimic din ele. Cei care sunt langa tine, imbratiseaza-i, si multumeste-le ca au ramas in timpul furtunii. Si in special, arata-le cat de mult le apreciezi prezenta in viata ta. Cei care te irita, invita-i la o discutie si incearca sa gasesti o modalitate de impacare. Daca nu se poate, mergi mai departe, fiecare are lectia lui de invatat. Indentifica problemele in tine, pentru ca "nu stiu" nu rezolva nimic. Exteriorizeaza-ti disconfortul si echilibreaza-te. Respecta alegerile oamenilor din jurul tau, nu te autoinvita in viata lor, si fii constienta. Nu te grabi pentru numele lui Dumnezeu sa iei decizii, ci gandeste cu atentie, dar nici prea mult ca atunci pierzi momentul si ai curajul sa ceri ajutorul cand ai nevoie. Ai incredere in tine, linisteste-te si centreaza-te cand ai indoieli. Si mai reciteste din cand in cand aceste randuri, o sa iti aduca claritate in nevoie..."
Imi vine sa rad. E deja a treia oara cand uit cine sunt, imi uit visele si ma pierd pe drum. E cazul sa-mi ascult propriile sfaturi, si sa traiesc.

Mai mult decat cuvinte, acum actionez. Pun in practica...si e bine. Multumesc ca mi-ai adus aminte, multumesc pentru socuri si multumesc ca ai ramas cu mine.

Ma intorc Acasa.Deschid ochii...

Ursuletul Aici si Acum

Face-ti cunostinta cu ursuletul meu. Este cel mai bun prieten al meu. E una din cele mai drage creaturi din viata mea. Imi zimbeste tot timpul, chiar si cand sunt suparata pe el ca nu imi raspunde. Sigur, de cele mai multe ori ma lasa pe mine sa ajung la concluzia care trebuie. Cu toate acestea, orice s-ar intampla, el ma ia in brate si ma suporta si cand rad, cand urlu, cand plang si cand nu spun nimic. El ma iubeste pur si simplu si recent, am realizat ca atunci cand vorbesc cu el si stam nas in nas, nu ma mai gandesc la nimic inutil. Nu ma mai streseaza nimic, nu ma mai preocupa nici o problema, si ma simt cu capul mai usor. E asa cum apare soarele pe cer, dupa ce a fost innorat si multa presiune., si brusc, te simti atat de bine si iti vine sa zimbesti.

Acum doua zile, ii povesteam unui prieten despre ursuletul meu si m-a intrebat cum il cheama. Mi-am dat seama ca nu i-am dat nici un nume. Ne-am gandit amandoi, si impreuna am intalnit ideea de "Aici, si Acum".

"Apoi, trebuie sa ne oprim. STOP. Sa nu mai fugim de responsabilitati, sa nu mai alergam dupa “solutii” miraculoase la problemele noastre, sa nu mai cautam nici o alta cale de iesire din cercul vicios in care ne invartim, si sa alegem singura cale adevarata si rapida - momentul prezent. Chiar acum. Opreste-te, si fii. Respira adanc, incepe sa simti ca esti mult mai mult decat ti-ai putea imagina vreodata ca poti fi, chiar in acest moment. Da, chiar acum, cand citesti aceste randuri. Fii asa cum esti.

Si cand gasesti aceasta stare, acest sentiment, observi ca lucrurile incep sa se miste, incep sa se aranjeze de la sine, asa incat vei constata ca apar diverse “coincidente” surprinzatoare, chiar in cele mai neinsemnate (aparent) situatii. Vei afla ca viata iti vine in intampinare, pentru ca tu ai facut primul pas." spunea Nicholas de Castella.

Asta inseamna sa traiesti aici si acum. Am ras si m-am bucurat ca ursuletul meu, ma ajuta sa fiu in aceasta stare, atunci cand am nevoie. Parca imi zice "Hai un pic, sa te opresti. Nu mai fugi in toate directiile. Fa o pauza si constientizeaza ca defapt, e soare, si ca ti s-a pus o gargarita pe varful nasului." :)))))

Pe ursuletul meu, il cheama "Aici si Acum", pentru ca imi aduce aminte sa fiu echilibrata si atenta, atunci cand uit.

Multumesc pentru idee dubiosule ;)

O usa.Un lacat.O cheie

Azi noapte am visat ca stateam in picioare, in fata unei usi. Era o usa din lemn, cu model sculptat pe margini si cu un lacat la mijloc. Parea de culoarea mahonului. La baza, langa colturi, era asezata cate o lumanare de o palma inalta. Una verde, in stanga si rosie in dreapta. Gravata pe usa, la nivelul ochilor era scris: "Amor Vincit Omnia". M-am asezat pe jos si ma holbam la usa. Stiam ca as putea deschide usa, sau macar sa incerc, dar parca stiam deja ce o sa gasesc acolo.

La un moment dat a aparut un barbat in spatele meu, care mi-a pus mainile pe umeri. Am tresarit ingrozita. M-am intors dar nu puteam sa-i vad fata. "Intoarce-te cu fata spre usa", mi-a spus cu o voce care imi parea cunoscuta. M-am intors. El s-a asezat spate-n spate cu mine. Respira incet, adanc, si se sprijinea de spatele meu. Nu ma interesa sa stiu cine e, nu vroiam sa-l intreb nimic. Vroiam doar sa stau asa. Deja ma linistisem. Brusc, a inceput sa vorbeasca: "De ce ai incercat sa pui un lacat pe usa?", m-a intrebat,"Nu ai citit ce scrie pe ea? Daca tot vroiai sa nu lasi pe nimeni sa intre, puteai pur si simplu sa nu vii aici." "Ce are daca am venit?" l-am intrebat un pic ironica. "M-ai chemat si pe mine. Asta are. Si eu vreau sa intram amandoi acolo." Am ras "I-auzi! Si ce crezi ca o sa gasesti? Crezi ca poti schimba ceva? Crezi ca esti primul? Iti spun eu de acum. Orice ai gasi, o sa te faca sa pleci. Toti au plecat. De ce ai fi mai special?". Mi-a luat mana intr-a lui si a strans-o. "Nu fac asta pentru mine. Ci pentru tine...Tu trebuie sa accepti ce e dupa usa. Sa nu o mai refuzi, sa nu mai fi nehotarata. Nu conteaza ce voi face eu, ci doar ce vei alege tu sa faci." "Nici daca as vrea, acum nu am decat jumatate de cheie.""Asta pentru ca eu am cealalta jumatate..."

Si m-am trezit ca a sunat telefonul...