Astazi, in dimineata asta, am coborat un pic din tren. M-am frecat la ochi, m-am intins si am zambit. Sunt tot aici, dar ce drum lung am avut de facut. Ma intorc spre usa trenului, El coboara scarile si ma ia de mana. Da, am o companie exceptionala. Am tot ce mi-am dorit si am crezut greu de obtinut. Iar acum...Am ajuns la o destinatie. Ma uit in jur, vad acelasi peisaj, tot este la fel, iar eu sunt atat de schimbata. Am crescut atat de mult. A trecut un an. What a ride!
Sa va povestesc:
Mi-am depasit toate asteptarile, am scos multe adevaruri la iveala si am spart masti. M-am eliberat de fiecare in parte. Am indepartat toti oamenii care nu mai erau pe aceiasi vibratie cu mine. Am plecat intr-o directie diferita. Mi-a parut rau sa inchid multe capitole deodata dar doar lasand in spate pietrele de greutate am putut sa urc. Am scapat de tot exteriorul nefolositor, iar ca pe o ceapa, am desfacut strat cu strat, pana mi-am regasit miezul. Si am reinceput sa construiesc in adevar, cu sinceritate. A trebuit sa recuperez timpul pierdut si am avut lectii dupa lectii si eram ascultata, dadeam lucrari de control iar in final constatam cu stupoare ca trec cu brio. Si stiti ce m-a tinut pe linia de plutire, ce ma ajutat sa nu ma pierd, sa ma concentrez? Iubirea...La orice intrebare, iubirea este raspunsul. Mereu.
Mi-am regasit suflul creativ, creez in iubire, din iubire, pentru tot, pentru oameni, natura, pentru suflete, pentru tot ce ma inconjoara, iar sufletul meu este plin, cum parca nu a fost niciodata.
Acum, stiu sentimentul acesta, l-am asteptat mult....dar mai departe de atat eu nu am indraznit sa visez. Imi tot spuneam, sa ajung aici, si o sa vad eu ce fac. Am ajuns...acum ce fac? Totul pare atat de usor, de natural, nu mai doare. Ma simt ca si cum am renascut. Atata de multa frica am eliberat si atat de multe rani am vindecat incat...M-am si odihnit, am puteri noi, sunt relaxata. Fiecare pas e facut in fix directia care trebuie facut...Ma uit in fata necunoscutului cu o fatuca de copil strengar, gata sa o ia la fuga spre oriunde ar fi, in rasete si zburdaieli. Imi descopar un curaj care nu stiam ca-l am.
Bucuria de a fi, Sinceritate, Iubire, Onoare, Respect, Prospetime, Imaginatie...Cred ca am gasit "Reteta" noii mele vieti.
Hei...multumesc! Tutoror oamenilor care au ales sa aiba un rol in viata mea si oriunde ati fi....multumesc, precum si tutoror oamenilor care l-ati ajutat prin alegerile voastre, pe El, sa fie omul si sufletul meu pereche, sa ne regasim. Cu ajutorul vostru, suntem fiintele care astazi zimbesc soarelui. Binecuvantari drumurilor voastre :)
Noi doi ne-am suit inapoi in tren, stam pe scara si facem cu mana...noi ne continuam calatoria impreuna, avem atat de multe de facut...
