Gand...

Am coborat in adancurile mintii mele, pe o scara. Am simtit linistea gandurilor care nu exista. In fata mea, am vazut o oglinda. M-am apropiat de ea, si m-am oprit. Eram Eu...

Dragostea in Istorie

Multi dintre voi probabil cunoasteti povestea dintre Henric al VIII-lea (regele Angliei 1509 - 1547) si Anne Boleyn (a doua lui sotie), din istorie, sau din seria The Tudors, de pe HBO. Daca nu...foarte trist, cititi!

S-au pastrat 7 din scrisorile lui de dragoste trimise ei (La Biblioteca de la Vatican) iar ale ei din pacate s-au pierdut...sau au fost facute pierdute...tot ce e posibil. Am de gand sa le pun una cate una pentru ca le consider o lectura emotionanta. Acum va las sa va delectati cu prima:

"My mistress and friend, I and my heart put ourselves in your hands, begging you to recommend us to your favour, and not to let absence lessen your affection to us. For it were pity to increase our pain, which absence alone does sufficiently, and more than I could ever have thought; bringing to my mind a point of astronomy, which is, That, the farther the Moors are from us, the farther too is the sun, and yet his heat is the more scorching; so it is with our love, we are at a distance from one another, and yet it keeps its fervency, at least on my side. I hope the like on your part, assuring you, that the uneasiness of absence is already too sever for me; and when I think of the continuance of that which I must of necessity suffer, it would seem intolarable to me, were it not for the firm hope I have of your unchangable affection for me; and now, to put you sometimes in mind of it, and seeing I cannot be present in person with you, I send you the nearest thing to that possible, that is, my picture set in bracelets, with the whole device, which you know already, wishing myself in their place, when it shall please you. This from the hand of
Your servant and friend,
H.REX."

Victor Hugo si Pictura

Nu multi oameni stiu ca Victor Hugo(1802-1885), cunoscutul scriitor, consacrat in istorie prin Notre-Dame de Paris (1831), (Cocosatul din Notre Dame) si Les Misérables (1862), (Mizerabilii), a si pictat. Eu invatam la Istoria Artei Universale cand mi-am adus aminte, ca ne spunea noua in liceu, profesorul de asa ceva.

Victor Hugo a produs peste 4000 de lucrari de-a lungul vietii. Initial un hobby, desenatul a devenit din ce in ce mai important pentru el. Intre 1848-1851 pictatul a reprezentat singura sa manifestare creativa, in special dupa exilul sau in Bailiwick of Guernsey, pe coasta Normandiei (1851-1870). In aceiasi perioada a luat hotararea de a renunta la scris, pentru a se dedica politicii.

Suportul folosit cu precadere a fost hartia de marimi relativ mici. Tus, cafea, funingine, stilou, penita, chiar si mana, Hugo nu a ezitat nici de a folosi carbunele din chibrituri. Cromatica sa era limitata la negru, sepia, uneori cu sclipiri de alb si foarte rar culori grizate.

Stilul sau era modern, prevestind tehnicile experimentale de Suprarealism(1920-1980) si Expresionism Abstract(miscare artistica de sorginte americana post-I Razboi Mondial). Desi Hugo era reticent in a-si expune lucrarile in public, singurii privelegiati fiind familia si prietenii apropiati, artisti precum Van Gogh si Delacroix au vazut unele desene si au declarat ca daca scriitorul si-ar fi urmat latura artistica, isi putea umbri contemporanii cu lejeritate, artisti consacrati oricum.

~"Libertate in arta, libertate in societate, acesta este telul dublu spre care trebuie sa tinda orice minte consistenta si logica."

~ "Sufletul omului are o nevoie mai mare de ideal decat de real. Existam prin real; dar dupa ideal traim."


Pentru mai multe informatii si lucrari:

• Arta lui Victor Hugo - o privire de ansamblu a lucrarilor sale
• National Gallery of Art - USA
• Fine Arts Museums of San Francisco
• Bibliotheque Nationale de France
• Jersey Heritage Trust - United Kingdom
• Kunstmuseum Basel - Switzerland
• Time Magazine - "Sublime Windbag", 1998, articol de Robert Hughes
• Enciclopedia Britannica - articol complet pentru Victor Hugo
  

Nu se citeste, se simte...

"Ti-a placut cafeaua in dimineata asta dragule?"
"De ce? Iar ai facut-o pe aia din Peru?"
"Se poate..."spuse ea zimbind.
"Dar ai mai pus ceva..."
"Ce?"
"Nu stiu...dar a fost buna..."
"Ti-am pus un pic de soare. Ti-am pus un strop de vara..."

Heh, si acum zimbesc...

O alta abordare...

Hehe, da stiu ce ziceti acum. Andrada a luat-o razna! "Copila, de ce nu inveti si de ce tragi de timp?" Ca nu's normala, de aia ;) Obisnuiti-va cu ideea :)))

Acum, sa las introducerile astea. Ma apuc imediat de invatat, promit :P

"Viata", actul I, scena 1...

Deeeci, am facut o nebunie dimineata asta. Imi beam cafeaua si m-am uitat la trailerele de la : "If Only", "The Notebook", "A walk to remember " si "P.S I love you", filmele mele de suflet. Vedeti voi, filmele astea au toate ceva in comun...iubirea. E o iubire neobisnuita, asa cum au stiu scenaristii sa o scrie si regizorii sa puna ideea in practica. De ce e asa dubioasa? Simplu...va spun eu ;)

In "If Only", ideea prezinta un cuplu indragostit. Ea, pana peste cap si nu ii este frica de ce simte. Pe unde pui, se muta in Anglia pentru a fi cu el si isi continua cariera ca muzician. El, mare afacerist, concentrat pe cariera, o iubeste, dar nu stie cum sa ii arate. Asa ca destinul, o ia pe Ea de langa el. Ea moare. Daaaar, El primeste a doua sansa, sa retraiasca ultima lor zi impreuna. La inceput e debusolat dar isi propune sa se foloseasca de aceasta oportunitate si face tot ce ii sta in putere sa ofere relatiei lor, o zi, "in care doar ei conteaza".

"The Notebook" este povestea clasica a unui baiat de la tara, simplu, care se indragosteste de o fata "de la oras", dintr-o familie bogata. Ei amandoi traiesc vara aceea la intensitate maxima, ce sa mai, cata iubire pot duce, au dus'o. Acum apare problema. Familia ei nu e de acord cu relatia lor, normal. Mama Ei mai ales. La sfarsitul verii, el se inroleaza in armata si pleaca. Ii promite sa-i scrie, si ii scrie. Scarba de mama ce face? Ascunde toate scrisorile sa o faca pe Ea sa creada ca El, sau nu-i mai pasa...sau a murit. Ea, sufera, dar merge mai departe. Anii trec, Ea logodita cu altul, El, viu, se intoarce din armata. Se intalnesc...si restul nu va mai zic. ;) (si aici nu e un cliseu, iar daca ve-am trezit interesul...o sa fiti uimiti)

In "A walk to remember" ne intoarcem in liceu. Alta poveste clasica. El, tipul smecher, frumos, dorit de toate, Ea, fiica preotului, cuminte, draguta, tacuta, luata peste picior de toata lumea, dar careia pur si simplu nu-i pasa de ce cred ceilalti despre ea. Ea ajunge sa-l mediteze. El dupa o perioada in care vrea sa ascunda "chestia asta a lor" ca sa nu rada prietenii de el, se indragosteste de Ea. Si Ea la fel, dar Ea stie un secret al ei, pentru care se abtine sa-i arate lui ceva. Amandoi ajung sa treaca peste aceasta abtinere, si traiesc iubirea cea mai curata si cea mai intensa a vietii lor. Sfarsitul e interesant, si o lectie, mai ales pentru El, care ii schimba viata...

Iar "P.S I love you", nu cred ca putem spune despre acest film...ca e un cliseu. Nu nu :D De ce? Pai, Avem un cuplu, casatorit, care impartasesc o iubire incredibila. Societatea o influenteaza pe Ea. Se preocupa de cariera prea mult, vrea copii, dar pana nu se rezolva situatia financiara, nu-si poate "permite" un copil. El, irlandezul tipic, vesel, cantaret (asta face el...canta :)))), traieste din iubirea pentru Ea, "I know what i want because i'm holding it right now" (cu ea in brate). Isi asuma riscuri, optimist si e cel mai solid suport al Ei. El moare, dupa ceva tumoare parca. Stiind ca urmeaza sa "plece din viata", ce face nebunul? Vine cu o idee inovatoare. Ii planifica Ei un an, in care va primi scrisori de la necunoscuti, sau de la cei din jur, familie, prieteni, prin care ii spune ce anume sa faca, unde sa mearga etc. El practic, prin aceste scrisori, o ajuta sa-si continue viata. "Viata s-a schimbat asa cum o stiai"...El o ghideaza intr-o noua viata, fara el...si cat de frumos reuseste sa faca asta...Ce e fain in filmul asta e ca incepe cu sfarsitul si merge mai departe. Lectia? Sfarsitul nu e un final, ci e o schimbare a situatiei initiale...

Intrebarea poate sa apara. "Ok, dar mai e un punct comun ale filmelor, moartea..." Asa e, moare cineva. Acesta e motivul pentru care "P.S I love you" este ultimul despre care am scris. Moartea nu e tragica. Hmm, si se pare ca lovesc un nerv sensibil al oamenilor aici: frica de a pierde persoana draga. E probabil cea mai mare frica. Dar cand o depasesti, realizezi ca defapt, tu singur, ca om, te limitezi. De ce sa iubesti cu jumatate de masura? Iubeste plenar, complet, fara teama sau frica. Orice s-ar intampla, daca e sa fie, va fi. Daca nu, nu. Mergem mai departe, invatam lectiile si ne continuam viata mai completi, mai constienti de propria persoana. Asa crestem, asa ne maturizam, prin lectiile vietii. Iar daca ne gandim la abordarea mai spirituala, daca ne-am asumat ca suflete inainte sa ne incarnam, lectiile care sa le traim in viata actuala, atunci de ce le-am refuza, noi le-am ales pentru noi ca sa invatam ceva din ele. Practic nu exista lucruri bune si rele in viata noastra, ci doar cat de mult am invatat din tot ni s-a intamplat. Si cum ar fi daca am vorbi despre "probleme", ca "provocari". Da, da, provocari aduse de viata in fata noastra ca sa mai invatam ceva si sa devenim, OAMENI, in adevaratul sens al cuvantului.

Ah da, si sa ne lasam de abordarea "Sunt femeie, normal ca sunt geloasa" sau "Sunt femeie, ce vrei mai mult de la mine?" etc, sau "Sunt barbat, nu-mi cere sa fiu sensibil, eu trebuie sa fiu puternic" si "Eu sunt barbatul in casa asta, eu sunt capul familiei, orice spun, am dreptate tot timpul"....wow, uite cum ne discriminam singuri...cum sa mai cerem de la ceilalti sa nu ne discrimineze...offf. Un om foarte destept mi-a spus o data, "Femeie sau barbat, in primul rand, suntem cu totii oameni"...think about it...

Cred ca v-am lasat cu niste intrebari in cap acum, dar eu nu va dau raspunsurile. Fiecare trebuie sa-si gaseasca propriile raspunsuri...Eu le-am gasit pe ale mele :)

Iubiti dubiosii mei ;)


p.s. Te iubesc ;)

The Silent Wait

Whatever your heart may say,
I will accept. For i do not wish to pray,
Nor plee in vain for thy love,
Nor search again for the dove.

Believe my words, I will not cry.
I may just lose one breath, one sigh.
Be it true, the word you speak,
It might just leave me a drop too weak.

Fear not my sweet, I am not gone.
Nor leave your side; A promise was done.
The beginning of the end, a whisper drawn...
Please, halt the hope, until the dawn.

And so i live to greet another sun,
To see it shine, with a beloved one...
I still but wonder, as I close my eyes,
Had it been true, for how long have I felt
The suspended demise...

Vampires...

Melodia mea. Vampires. Godsmack.

{Few creatures of the night have captured our imagination like vampires...
What explains our enduring fascination with vampires?
What is it about the vampire myth that explains our interest?
Is it the overtones of sexual lust, power, control...
Or is it a fascination with the immortality of the undead?
And what dark and hidden parts of our psyche are aroused and captivated
"By the legends of the undead"}


Fear not my sweet...

"My lips are moist and yielding, and I know the way
To keep the antique demon of remorse at bay.
All sorrows die upon my bosom. I can make
Old men laugh happily as children for my sake.
For him who sees me naked in my tresses, I
Replace the sun, the moon, and all the stars of the sky!
Believe me, learned sir, I am so deeply skilled
That when I wind a lover in my soft arms, and yield
My breasts like two ripe fruits for his devouring-both
Shy and voluptuous, insatiable and loath-
Upon his bed that groans and sighs luxuriously
Even the impotent angels would be damned for me!"
~ Charles Baudelaire: "Metamorphoses of the Vampire"(1857)

[...]
I made a garland for her head,
And bracelets too, and fragrant zone;
She look'd at me as she did love,
And made sweet moan.
[...]
"She found me roots of relish sweet,
And honey wild and manna-dew;
And sure in language strange she said,
'I love thee true.'
[...]
~John Keats : La Belle Dame Sans Merci (1820)

"Lover, fairy-light,
Yet stronger than the steel of swords;
Mind to mind and soul to soul,
Heart to heart together bound.
Bound together, yet as free
As eagles dancing on the wind;
And thus I hope it well may be
For us, for all eternity. "
~ Evaonne F. Hendricks

Freefall

Did anyone see last night?

A star fell and it left a trail,

That cuts the sky even now…

Somebody may have felt a scent.

Because the air smelled like the sandal wood

Could anybody feel it?

The star keeps on falling…

But if someone turns the sky, upside down,

Maybe it will rise, on another sky.

Desenul...

In noaptea asta imi desenez. Imi iau creionul care stie doar un chip, doar acei ochi, doar acel nas, doar acele buze...doar pe el. Inchid ochii si trag prima linie. Mana isi aduce aminte, e usor, pentru ca e el. E ca si cum ii am chipul in fata ochilor, in cap. Si il simt, pentru ca el e inauntrul meu. Si il desenez. Il vad. Pot sa-i simt mirosul, si sa-l aud cum respira, chiar daca fizic nu e langa mine. Energia lui graviteaza in jurul meu,ma gadila, ma imbratiseaza, ma patrunde si imi taie respiratia, apoi explodeaza in toate celulele mele. Zimbesc, el stie ca acum e aici, pentru ca eu sunt acolo...iar noi suntem nicaieri.

Uneori mi-e frica de faptul ca nu l-as putea desena cum e el. Si imi este teama ca poate nu i-ar place. Dar el se bucura de fiecare desen pentru ca stie ca imi pun sufletul in fiecare linie trasata. El e inspiratia mea si cu fiecare imbratisare a lui eu mai fac un desen. Atunci cand inchid ochii, vad o imagine, si de fiecare data e diferita, si imi desenez...

E el...acel el...

~Journey's end in lovers meeting...