In noaptea asta imi desenez. Imi iau creionul care stie doar un chip, doar acei ochi, doar acel nas, doar acele buze...doar pe el. Inchid ochii si trag prima linie. Mana isi aduce aminte, e usor, pentru ca e el. E ca si cum ii am chipul in fata ochilor, in cap. Si il simt, pentru ca el e inauntrul meu. Si il desenez. Il vad. Pot sa-i simt mirosul, si sa-l aud cum respira, chiar daca fizic nu e langa mine. Energia lui graviteaza in jurul meu,ma gadila, ma imbratiseaza, ma patrunde si imi taie respiratia, apoi explodeaza in toate celulele mele. Zimbesc, el stie ca acum e aici, pentru ca eu sunt acolo...iar noi suntem nicaieri.
Uneori mi-e frica de faptul ca nu l-as putea desena cum e el. Si imi este teama ca poate nu i-ar place. Dar el se bucura de fiecare desen pentru ca stie ca imi pun sufletul in fiecare linie trasata. El e inspiratia mea si cu fiecare imbratisare a lui eu mai fac un desen. Atunci cand inchid ochii, vad o imagine, si de fiecare data e diferita, si imi desenez...
E el...acel el...
~Journey's end in lovers meeting...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu