Schimbarea

Am sa va vorbesc despre un film care se numeste Ambition to Meaning - The Shift (De la Ambitie la Semnificatie - Schimbarea). El poate fi numit inspirational, motivational, spiritual...dar el ESTE pur si simplu. Acest film este o provocare pentru fiecare dintre noi, sa fim atenti la noi insine, sa ne descoperim, sa ne amintim ca suntem liberi si iubiti. Ca tot ce trebuie sa stim, absolut tot ce avem nevoie, se afla in noi, din momentul in care am fost conceputi. Ni se reaminteste de cea mai minunata capacitate care o detinem, intuitia, si prin intermediul ei, stim ce este cu adevarat folositor sau mai putin folositor pentru indeplinirea scopului nostru. Si de asemenea ne sunt impartasite cele 4 virtuti dupa care trebuie sa ne ghidam, pentru a fi cei mai buni oameni care putem fi. Va doresc vizionare placuta!

*Filmul poate fi vizionat integral aici, cu subtitrare in romana.

Cum am invins reticenta fata de sclipici si roz...

 

Pana recent, am fost genul de om care din principiu am urat rozul, pufoseniile si sclipiciul. Paietele, margelele si materialele textile care lucesc. Recunosc, erau momente in care imi provocau greata. Ma feream ca de drac de ele si ma ofticam cand vedeam o esarfa faina....dar care avea si un fir sclipicios, argintiu....Dispretul meu angrena multa energie iar cand primeam, cadou, ceva din acele categorii, aproape ca explodam. Concluzia era mereu aceiasi "Nu poti spune ca ma cunosti...daca imi poti cumpara asa ceva!"

Dar pentru ca mecanismul evolutiei umane se bazeaza pe formularea intrebarilor potrivite, m-am trezit intr-o zi ca vreau sa explorez aceasta parte din viata mea. Asa ca m-am intrebat: "De ce urasc rozul si sclipiciul?" Apoi am dezvoltat: "Ce inseamna rozul si sclipiciul pentru mine?", "Cum au aparut aceste sentimente puternice de ura si dispret pentru roz si sclipici?"
Suna ciudat nu? Imi vine sa rad. Niste intrebari atat de profunde pentru ceva atat de...infantil pot spune...
Distractia a aparut cand am inceput sa gasesc raspunsurile, pe care vreau sa le impartasesc cu voi.

In primul rand, rozul, reprezinta feminitate, dulceata, tot ce e dragut si adorabil. Sclipiciul, paietele, in general chestiile care lucesc, sunt lucruri care atrag privirile, iar femeile intotdeauna si-au dorit sa fie admirate. Isi doresc asta atat de tare incat sunt in stare sa se acopere pe tot corpul cu sclipici.
Pentru mine, rozul etc. inseamna o latura a feminitatii extremiste. Reprezinta femeile care fac tot posibilul sa devina un tipar, o imagine de pe o coperta, totul pentru ca ele cred, ca asta asteapta societatea superficiala, de la ele. Si se machiaza in exces, isi fac coafuri mari, isi cumpara o groaza de haine cu mult sclipici si chestii ce lucesc...doar pentru ca vor sa fie si ele vazute, bagate in seama...pentru ca nimeni nu le-a spus sa fie autentice, sincere cu ele si sa caute iubirea in interiorul lor, nu in exterior. Iar eu, m-am ferit de roz etc., pentru ca m-am simtit superioara acelor femei.
Tocmai aici, mi-am indentificat greseala. Judecam aceste femei, le dispretuiam pentru ignoranta lor...si chiar radeam de ele. Mi-am dat seama ca epuizam energie. Asa ca mi-am schimbat atitudinea in compasiune. Nu mila, pentru ca in mila se ascunde judecata. Este mila daca le privesc ca pe niste victime. Dar compasiunea in acest caz vine din faptul ca respect alegerea sufletului lor, sa experimenteze lectia de cautare a iubirii interioare. Si onorez aceste femei pentru ca este un act de curaj sa cobori in intunericul ignorantei, ca sa urci de-a lungul vietilor spre lumina cunoasterii. Faptul ca mintea, egoul lor, este constient sau nu de acest lucru, nu are importanta. Sufletul mereu se ingrijeste de incarnarile lui, si mereu se asigura sa experimenteze lectiile necesare, ori de cate ori este nevoie.
Cand am incetat sa ma consider superioara, sa le judec, si am simtit compasiunea, m-am intrebat daca nu cumva m-am ferit de aceste lucruri pentru ca nu am vrut sa accept ca ele fac parte din mine. Oare nu am vrut sa-mi accept propria feminitate? Iar adevarul este ca m-am luptat multi ani cu partea mea feminina. M-am ferit de fuste, de machiaje, de tocuri, de eleganta...nu doar de nuante de roz si sclipici. M-am ferit de aproape tot ce ar putea sa ma dea de gol, ca sunt femeie. Dar cu rabdare, de-a lungul timpului, mi-am depasit temerile, si de vreo doi ani, m-am eliberat din micuta colivie in care m-am ascuns.

In prezent, imbratisez si imi celebrez feminitatea. In ce tine de chestiile sclipicioase, le iau in considerare, daca sunt de bun gust si haioase. Excesul, in toate formele lui, inseamna kitsch,  si nu simt nevoia de a iesi in evidenta prin aspecte exterioare superficiale, ci prin arta, prin felul in care ma exprim si prin pasiunile mele.

Am invins reticenta pentru sclipici si roz si mi-am gasit libertatea.