Am spus o data ca lumea noastra, e facuta din lucruri mici. Nu, acum nu o sa le enumar pe cele din viata mea. E tarziu, si-s cam obosita, ca am jucat Mim cu niste dubiosi, in Friends (bar din Constanta), timp de vreo 3-4 ore. Ma gandeam numai ca am unul din momentele acelea care, stiu ca nu dureaza foarte mult, dar atunci cand e, ma bucur de el (chiar daca o sa adorm in urmatoarea jumatate de ora).
Imi place lumea mea. E frumos aici. Sunt fericita si oamenii din jurul meu, sunt si ei fericiti. Iar daca apar probleme, noi stim ca vine si rezolvarea atunci cand stie ea ca e timpul ei. Nu trebuie sa intelegem sensul lucrurilor, sa ne intrebam de ce. Nu de alta dar nimeni nu ne raspunde. Si asta nici macar nu e un lucru rau. Stim ca exista undeva o balanta imensa care mentine totul in echilibru. Si eu stiu ca daca imi vine sa plang, peste ceva timp, o sa rad. Nu ma mai sperie faptul ca nu stiu ce se poate intampla. Prefer sa merg in viata, ca si cum vad in fata doar urmatorii doi-trei pasi. Fiindca e atat e necesar. Mi-a placut analogia din The Secret: nu trebuie sa vezi tot drumul cand mergi noaptea cu masina. E destul sa ai lumina de la faruri care iti arata ce ai un pic in fata. Oricum ajungi la destinatie, in final.
Sigur, sunt om, si parca avem ceva genetic in noi, care ne face sa gandim pesimist. Dar oricat de mult m-as chinui, oricat de pesimista as fi, sau optimista, stiu cu siguranta ca atunci cand se intampla ceva fain, ma minuneaza. Da, tot ma mir si ma ia prin suprindere. De exemplu, de unde as fi putut sti ca un om incredibil poate fi in acelasi tren cu mine, si timp de 3 ore, sa ma fascineze. Iar dupa aproape 3 luni jumate, sa continue sa-mi induca o stare de fericire, pur si simplu, neconditionata. Vorba aia, "It blows my mind..."
Nu inteleg sistemul, nu vreau sa am asteptari, vreau doar sa traiesc libera, zambitoare, sa fiu un om fericit cand munceste, sa visez fara limite, sa imi folosesc imaginatia in tot ce fac, sa-i ajut pe oamenii din jurul meu sa fie si ei fericiti, si iubirea neconditionata sa nu mai fie asa un mare mister. Sa nu ne mai chinuim in relatii, ci ele sa fie ajutoare pentru a constientiza ca toti suntem interconectati, ca fiecare, suntem mici stele, intr-un sistem extraordinar de mare si ca avem destula iubire in noi incat sa luminam viata celor din jur. Sa ne bucuram de compania acelui om special de langa, fara sa vrem sa-l bagam in lanturi, intr-o cusca si sa spunem ca e "al meu/a mea". De ce ne e atat de greu sa ne lasam sa fim vulnerabili? Ce? E mai bine sa ne inconjuram de ziduri de 10 metri inaltime si nimeni sa nu ne poata atinge de nici un fel? ... Iarta'ma umanitate...eu prefer sa ma risc. Prefer sa fiu vulnerabila si cu bratele deschise, sa-i zimbesc unui om din fata mea...sperand ca el sa ma imbratiseze inapoi, decat sa ma gandesc..."Dar daca profita si ma raneste?" Pai, poate ca ma va rani, dar poate, vom invata amandoi ceva de acolo...si peste un timp, ne vom multumi reciproc pentru acea experienta.
Nu sunt naiva, stiu ca exista si oameni rai. Dar mai stiu, ca atunci cand cineva te raneste, exista macar un om in viata ta care te va lasa sa plangi pe umarul lui/ei, si te va mangaia si-ti va spune ca o sa treaca si maine o sa fie mai bine. Nu imi mai este frica sa ma las condusa de sentimentul de fericire si iubire. Chiar daca nu am nici cea mai vaga idee unde ma duce. Dar am hotarat sa nu ma las condusa de frica. Daca as vrea sa traiesc doar in frica si sa ma feresc de situatiile unde poate m-as face de ras, sau as iesi ranita, cumva, m-as inchide frumusel undeva, m-as izola si am terminat balciul.
Eh, dar tot va veni un moment in care imi voi dori sa ies de acolo. Asa ca fara sa mai pierd timpul, ma bucur de viata si de lumea in care traiesc acum. Respir adanc, zimbesc...si va spun tuturor...Bine Ati Venit dragilor pe aceasta frumoasa planeta! Haideti sa ne bucuram ca traim aici, in acest loc, oricare are fi el, si acum, in acest timp. Ce poate fi mai frumos decat atat?
Imi vine sa spun "Multumesc!". Nu stiu cui, sau de ce...dar multumesc! :)
Nani bun dubiosii mei colorati ;)
Va las acum, cu Mike Oldfield - To Be Free:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu