"Asculta'ma..."spuse marea mangaind nisipul rece. "Asculta'ma...Noi suntem Unu. Noi sfidam dualitatea. Eu fac parte din tine, asa cum tu esti parte din mine. Este o simbioza perfecta. Oriunde ai fi, eu sunt cu tine, si te mangai si te imbratisez. In tine imi gasesc linistea...Eu sunt Tu iar Tu, esti Eu, singura unitate inseparabila..."
Nisipul privea marea si o cuprindea in imensitatea ei si ii savura fiecare miscare lina. O iubea, pentru ca se regasea in freamatul ei. O iubea pentru ca tot ce vroia Ea sa faca e sa-l mangaie, sa-l spele de tot, sa-l inconjoare cu pace, sa-l iubeasca pur si simplu. Si nu ii era frica de ea cand era furtuna, pentru ca Soarele lor io aducea inapoi, asa cum e Ea, si asa cum o iubeste El...
Un comentariu:
Nisipul si marea coexista..daca ar fi sa sapam putin,marea a macinat stancile si a format nisipul...->Eva s-a nascut din coasta lui Adam...fiecare isi cauta perechea sau realizeaza o proiectie a ei pentru a simtii intregul...nu asta cautam noi de fapt?Foarte tare le-ai tradus dialogurile...se vede ca i-ai ascultat mult timp acolo pe mal unde mi-e tare dor si mie sa mai merg:)
Trimiteți un comentariu