Eram incordata, ma dureau toti muschii, nu ma mai puteam misca. Brusc, imi vine o idee. M-am intins tare tare de tot si fara sa-mi dau seama am atins cu varfurile degetelor o hartie subtire care s-a rupt. M-a invaluit o lumina puternica. Am strans ochii dar deja ma dureau. I-am acoperit cu mainile, m-am frecat la ochi ca bebelusii, degeaba. Imi pierd echilibrul, sunt in picioare. Da, sunt in picioare si pot sta dreapta. Bratele nu imi mai imbratiseaza genunchii. Stau in lumina. Dar cum e posibil asa ceva?Unde sunt? O adiere blanda imi atinge pielea si ma mangaie. Simt lumina cum ma incalzeste din ce in ce mai tare. Imi este frica sa deschid ochii. Sunt imbratisata de o forma de energie care ma gadila usor. Zimbesc. Mainile imi sunt date jos de pe ochi. Nu trebuie sa vad, trebuie doar sa simt. Cunosc prezenta de langa mine, ii stiu vibratia, amprenta energetica, iubirea. Imi aduc aminte o fata. "TU esti..." Sunt luata din nou in brate si simt cum mi se sparg celule, explodeaza in sclipiri de lumina. Nu mai am corp. Sunt suflet, sunt fericire, sunt iubire neconditionata...sunt EU si sunt in siguranta.
3 comentarii:
frumoase randuri. la multi ani!
Multumesc. Sincer, apreciez foarte mult. O zi colorata in continuare ;)
Andrusca,e foarte frumos ce visezi,expansiv si linistit in acelasi timp,insa m-as linisti daca mi-ai spune ca ai si un gram de realism...de care e nevoie pentru confruntarea cu lumea.In rest,continua asa ca ai imaginatie frumoasa:*
Trimiteți un comentariu