Nu stiu cum e pe la altii, dar la mine a venit toamna, anotimpul meu preferat. in primul rand, e ziua mea ha-HA!Dar trecand peste acest detaliu nesemnificativ, am observat ca lumea din capul meu nu mai e chiar asa de mult in nori. Sigur, la o psihanaliza hardcore, un om infratit cu Jung mi-ar demonstra opusul...dar cui ii pasa? Bun, acum sa ma explic. Dupa o deliranta seara de wannabe furtuna in Vama (nu ma sperie pe mine nici un cocktail de ploaie si fulgere), la Stufstock, mi-am luat un bilet la clasa 1 spre mintea mea twisted, si ce m-am gandit eu? Ia sa aduc o tzara de claritate pe aici. Asta inseamna sa-mi "revizuiesc comportamentul". Stati linistiti, nu devin un om serios, nu as putea oricat de tare mi-as dori. La ce ma refer e ca vreau sa mai ascult vocea aia din cap, care imi mai recomanda cum sa ma comport, ce sa zic, ce alegeri sa fac. Si pentru glorificarea unei discutii despre "instincte, feeling & co", sa permit acelui gps interior sa aiba un cuvant de spus. Da, da, e la risc, e cu "all in", dar noah, daca nici asa nu e distractiv, atunci nu stiu ce e. Si pe tonuri de Yann Tiersen, raman dedicata cauzei "Love is coming, love is coming to us all", ca doar ce altceva am mai bun de facut intr-o dupa-amiaza de septembrie. Si imi vine deodata, sa gandesc in versuri, sa desenez, sau pur si simplu, sa inchid ochii, sa ranjesc si sa ma bucur de fluturii din stomac, care ma gadila :)).
Am o propunere pentru voi. E un film, cu nuante frantuzesti. O cafenea, Edith Piaf, parfumuri discrete, dantela, subtile straluciri de perle, domni eleganti, sarutari ascunse de o palarie ampla, soapte si promisiuni in vesnicie...aah...ce frumos...lasati-va pe spate, inchideti ochii, si visati. Visati dragii mei dans les drôle bras d'amour...
Au revoir mes amis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu