De ce anume fugim?

Ne pricepem sa pierdem timpul. Ne ocupam toate orele zilei...pierzand. Avem scurte momente in care ne gandim: "Doamne...a trecut o saptamana deja...Ce am facut zilele astea?"
Ce gand vrem sa-l aruncam in intunericul mintii, ca sa nu ne mai bantuie? Ce frica incercam sa o ingropam?
Ne umplem mintea cu "nimic", suntem "preocupati", cu filme aiurea, reclame tampite, blocati in fata calculatorului, ne lasam pacaliti de publicitate, "Fii Perfect!", "Celulita sa dispara!", "Ai par pe picoare? Depileaza-te pentru totdeauna!", "Joaca-te noul RPG (role-playing game), fii oricine vrei tu sa fii...fi un zeu!", "Cumpara-ti noul model de X masina", etc. Bombe publicitare care ne creaza o imagine iluzorica a propriei persoane. Noi nu suntem cine credem noi...Noi suntem cine vor EI sa fim. Nu ne mai vedem...la propriu. Ma uit in oglinda si nu ma vad pe mine.
Cautam apoi, sa ne cumparam fericirea...de altfel atat de temporara. Exemplu: te duci sa-ti cumperi o geanta noua. Bun, ai luat-o, ce fericita esti! Maine iti dai seama ca nu se potriveste cu nici o haina care o ai in garderoba....bum! s-a dus fericirea....Dar nu-i nimic, pentru ca te duci sa iti cumperi haine care sa se potriveasca...si in 2 zile, ai cheltuit vreo....5 milioane...cand castigi doar 20 pe luna....pe ce? Pe fericire de 2 zile...intr-o luna de 30 de zile...Tare nu?
Dar ce facem defapt? Cautam in exterior: salvare, fericire, sanctuar, acceptare. Iar daca nu suntem acceptati, ne modificam ca sa fim "perfecti pentru ceilalti", sa ne iubeasca, sa ne dea fericire...si suntem stresati, si tristi, si obositi...si niciodata acceptati. Suntem inconjurati de "zombie".
Pierdem in continuu in ritmul asta. Doar pentru ca tot fugim. Si de ce anume fugim? De NOI! de Realitate! de Lume! Dar ne si mintim. Mult! Ne mintim ca totul este bine, ca in lume nu sunt razboaie, ca nu gresim, doar suntem perfecti, nu?
Uitam ce inseamna sa fim umani. Uitam...Iar atunci cand vedem la televizor ca in Africa mor oameni de foamete, mutam canalul, refuzand realitate, in loc sa ne lasam durerea sa iasa afara, sa empatizam, sa varsam lacrimi si sa trimitem multa compasiune si iubire acelor oameni.

Tu, cel care citesti aceste randuri...Te invit sa te uiti in jurul tau si sa constientizezi lumea ce te inconjoara. Priveste apoi cu incredere in interiorul tau si asculta in liniste, vocea ta, intuitia. Ce te face sa te simti uman? Sa traiesti plenar? De ce fugi? Si cand afli...foloseste-ti frica drept curaj. Fii in control. Fericirea, iubirea, sanctuarul, acceptarea, sunt toate in tine. Adu-ti aminte cine esti si care este menirea ta...si traieste!