Dream in Colours

3 Lectii

2011-10-17T15:25:00.000+03:00

Am primit de la tatal meu acest mesaj extraordinar, motivational, de-a dreptul inspirational. Multumesc pentru aceste lectii!

Acesta a fost mesajul lui Steve Jobs, CEO al Apple Computer, adresat absolventilor Universitatii Stanford - 12 iunie 2005,.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ceea ce urmeaza sa fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de Biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Schimbarea

2011-05-25T17:51:00.001+03:00

Am sa va vorbesc despre un film care se numeste Ambition to Meaning - The Shift (De la Ambitie la Semnificatie - Schimbarea). El poate fi numit inspirational, motivational, spiritual...dar el ESTE pur si simplu. Acest film este o provocare pentru fiecare dintre noi, sa fim atenti la noi insine, sa ne descoperim, sa ne amintim ca suntem liberi si iubiti. Ca tot ce trebuie sa stim, absolut tot ce avem nevoie, se afla in noi, din momentul in care am fost conceputi. Ni se reaminteste de cea mai minunata capacitate care o detinem, intuitia, si prin intermediul ei, stim ce este cu adevarat folositor sau mai putin folositor pentru indeplinirea scopului nostru. Si de asemenea ne sunt impartasite cele 4 virtuti dupa care trebuie sa ne ghidam, pentru a fi cei mai buni oameni care putem fi. Va doresc vizionare placuta!

*Filmul poate fi vizionat integral aici, cu subtitrare in romana.

Cum am invins reticenta fata de sclipici si roz...

2011-05-11T09:32:00.000+03:00

Pana recent, am fost genul de om care din principiu am urat rozul, pufoseniile si sclipiciul. Paietele, margelele si materialele textile care lucesc. Recunosc, erau momente in care imi provocau greata. Ma feream ca de drac de ele si ma ofticam cand vedeam o esarfa faina....dar care avea si un fir sclipicios, argintiu....Dispretul meu angrena multa energie iar cand primeam, cadou, ceva din acele categorii, aproape ca explodam. Concluzia era mereu aceiasi "Nu poti spune ca ma cunosti...daca imi poti cumpara asa ceva!"

Dar pentru ca mecanismul evolutiei umane se bazeaza pe formularea intrebarilor potrivite, m-am trezit intr-o zi ca vreau sa explorez aceasta parte din viata mea. Asa ca m-am intrebat: "De ce urasc rozul si sclipiciul?" Apoi am dezvoltat: "Ce inseamna rozul si sclipiciul pentru mine?", "Cum au aparut aceste sentimente puternice de ura si dispret pentru roz si sclipici?"
Suna ciudat nu? Imi vine sa rad. Niste intrebari atat de profunde pentru ceva atat de...infantil pot spune...
Distractia a aparut cand am inceput sa gasesc raspunsurile, pe care vreau sa le impartasesc cu voi.

In primul rand, rozul, reprezinta feminitate, dulceata, tot ce e dragut si adorabil. Sclipiciul, paietele, in general chestiile care lucesc, sunt lucruri care atrag privirile, iar femeile intotdeauna si-au dorit sa fie admirate. Isi doresc asta atat de tare incat sunt in stare sa se acopere pe tot corpul cu sclipici.
Pentru mine, rozul etc. inseamna o latura a feminitatii extremiste. Reprezinta femeile care fac tot posibilul sa devina un tipar, o imagine de pe o coperta, totul pentru ca ele cred, ca asta asteapta societatea superficiala, de la ele. Si se machiaza in exces, isi fac coafuri mari, isi cumpara o groaza de haine cu mult sclipici si chestii ce lucesc...doar pentru ca vor sa fie si ele vazute, bagate in seama...pentru ca nimeni nu le-a spus sa fie autentice, sincere cu ele si sa caute iubirea in interiorul lor, nu in exterior. Iar eu, m-am ferit de roz etc., pentru ca m-am simtit superioara acelor femei.
Tocmai aici, mi-am indentificat greseala. Judecam aceste femei, le dispretuiam pentru ignoranta lor...si chiar radeam de ele. Mi-am dat seama ca epuizam energie. Asa ca mi-am schimbat atitudinea in compasiune. Nu mila, pentru ca in mila se ascunde judecata. Este mila daca le privesc ca pe niste victime. Dar compasiunea in acest caz vine din faptul ca respect alegerea sufletului lor, sa experimenteze lectia de cautare a iubirii interioare. Si onorez aceste femei pentru ca este un act de curaj sa cobori in intunericul ignorantei, ca sa urci de-a lungul vietilor spre lumina cunoasterii. Faptul ca mintea, egoul lor, este constient sau nu de acest lucru, nu are importanta. Sufletul mereu se ingrijeste de incarnarile lui, si mereu se asigura sa experimenteze lectiile necesare, ori de cate ori este nevoie.
Cand am incetat sa ma consider superioara, sa le judec, si am simtit compasiunea, m-am intrebat daca nu cumva m-am ferit de aceste lucruri pentru ca nu am vrut sa accept ca ele fac parte din mine. Oare nu am vrut sa-mi accept propria feminitate? Iar adevarul este ca m-am luptat multi ani cu partea mea feminina. M-am ferit de fuste, de machiaje, de tocuri, de eleganta...nu doar de nuante de roz si sclipici. M-am ferit de aproape tot ce ar putea sa ma dea de gol, ca sunt femeie. Dar cu rabdare, de-a lungul timpului, mi-am depasit temerile, si de vreo doi ani, m-am eliberat din micuta colivie in care m-am ascuns.

In prezent, imbratisez si imi celebrez feminitatea. In ce tine de chestiile sclipicioase, le iau in considerare, daca sunt de bun gust si haioase. Excesul, in toate formele lui, inseamna kitsch, si nu simt nevoia de a iesi in evidenta prin aspecte exterioare superficiale, ci prin arta, prin felul in care ma exprim si prin pasiunile mele.

Am invins reticenta pentru sclipici si roz si mi-am gasit libertatea.

Si primavara se viseaza

2011-03-09T08:50:00.000+02:00

"Am venit sa-ti spun ceva important!"
shh....ati auzit si voi?
"Heeei! Sunt aici..."
cred ca ar trebui sa fiu atenta...
"Asculta. O ancora mare tine omul, chiar daca el se misca mereu. Un soare mare il incalzeste din interior chiar daca el se uita afara. O flacara de energie creste in mijloc iar multe unde se propaga necontenit chiar daca el crede ca e singur. Mintea doarme pe un pat de iluzii."
...
"A venit timpul sa te trezesti...Nu ai visat, chiar se intampla. Totul se intampla. Cele mai banale lucruri, locuri de munca, cuvinte...toate sunt sincronizate. Iar acum iti inventezi propriul fel de a te juca. Tine minte, iubiti-va si respectati-va pe voi si intre voi, si mai ales, multumeste in gand celor care nu joaca "corect"...ei sunt acolo sa te provoace sa iei atitudine, sa spui adevarul, si sa fii sincera si de neclintit."

Eu ma duc afara sa ma joc. Voi?

Invata de la toate

2010-12-03T08:24:00.000+02:00

Învata de la toate

Învata de la apa sa ai statornic drum.
Învata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Învata de la umbra sa treci si sa veghezi.
Învata de la stânca cum neclintit sa sezi.

Învata de la soare cum trebuie s-apui.
Învata de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Învata de la toate caci toate-ti sunt surori,
Cum treci frumos prin viata,
Cum poti frumos sa mori!

Învata de la vierme ca nimeni nu-i uitat �
Învata de la nufar sa fii mereu curat.
Învata de la flacari ce-avem de ars in noi.
Învata de la ape sa nu dai înapoi.

Învata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Învata de la stânca sa-nduri furtuna grea.
Învata de la soare ca vremea sa-ti cunosti.
Învata de la stele ca-n cer sunt multe osti.

Învata de la greier când singur esti sa cânti.
Învata de la luna sa nu te înspaimânti.
Învata de la vulturi când umerii ti-s grei.
Si du-te la furnica si vezi povara ei.

Învata de la floare sa fii gingas ca ea.
Învata de la miel sa ai blândetea sa.
Învata de la pasari sa fii mereu în zbor.
Învata de la toate ca totu-i trecator.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti în veci!

~ poezie din lirica norvegiana

DACA...
de Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'',
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a' sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!

Traducere de Livia Brem (cca 1960)

O destinatie

2010-11-01T08:27:00.002+02:00

Astazi, in dimineata asta, am coborat un pic din tren. M-am frecat la ochi, m-am intins si am zambit. Sunt tot aici, dar ce drum lung am avut de facut. Ma intorc spre usa trenului, El coboara scarile si ma ia de mana. Da, am o companie exceptionala. Am tot ce mi-am dorit si am crezut greu de obtinut. Iar acum...
Am ajuns la o destinatie. Ma uit in jur, vad acelasi peisaj, tot este la fel, iar eu sunt atat de schimbata. Am crescut atat de mult. A trecut un an. What a ride!
Sa va povestesc:
Mi-am depasit toate asteptarile, am scos multe adevaruri la iveala si am spart masti. M-am eliberat de fiecare in parte. Am indepartat toti oamenii care nu mai erau pe aceiasi vibratie cu mine. Am plecat intr-o directie diferita. Mi-a parut rau sa inchid multe capitole deodata dar doar lasand in spate pietrele de greutate am putut sa urc. Am scapat de tot exteriorul nefolositor, iar ca pe o ceapa, am desfacut strat cu strat, pana mi-am regasit miezul. Si am reinceput sa construiesc in adevar, cu sinceritate. A trebuit sa recuperez timpul pierdut si am avut lectii dupa lectii si eram ascultata, dadeam lucrari de control iar in final constatam cu stupoare ca trec cu brio. Si stiti ce m-a tinut pe linia de plutire, ce ma ajutat sa nu ma pierd, sa ma concentrez? Iubirea...La orice intrebare, iubirea este raspunsul. Mereu.
Mi-am regasit suflul creativ, creez in iubire, din iubire, pentru tot, pentru oameni, natura, pentru suflete, pentru tot ce ma inconjoara, iar sufletul meu este plin, cum parca nu a fost niciodata.

Acum, stiu sentimentul acesta, l-am asteptat mult....dar mai departe de atat eu nu am indraznit sa visez. Imi tot spuneam, sa ajung aici, si o sa vad eu ce fac. Am ajuns...acum ce fac? Totul pare atat de usor, de natural, nu mai doare. Ma simt ca si cum am renascut. Atata de multa frica am eliberat si atat de multe rani am vindecat incat...M-am si odihnit, am puteri noi, sunt relaxata. Fiecare pas e facut in fix directia care trebuie facut...Ma uit in fata necunoscutului cu o fatuca de copil strengar, gata sa o ia la fuga spre oriunde ar fi, in rasete si zburdaieli. Imi descopar un curaj care nu stiam ca-l am.

Bucuria de a fi, Sinceritate, Iubire, Onoare, Respect, Prospetime, Imaginatie...Cred ca am gasit "Reteta" noii mele vieti.

Hei...multumesc! Tutoror oamenilor care au ales sa aiba un rol in viata mea si oriunde ati fi....multumesc, precum si tutoror oamenilor care l-ati ajutat prin alegerile voastre, pe El, sa fie omul si sufletul meu pereche, sa ne regasim. Cu ajutorul vostru, suntem fiintele care astazi zimbesc soarelui. Binecuvantari drumurilor voastre :)

Noi doi ne-am suit inapoi in tren, stam pe scara si facem cu mana...noi ne continuam calatoria impreuna, avem atat de multe de facut...

Alo da? Sufletul aici....

2010-10-12T21:22:00.004+03:00

De cand eram mica, imi placea sa ma ascult vorbind cu mine. Spun mereu lucruri care in mod normal nu le-as constientiza singura. De aceea, eu cred ca vorbesc cu Sufletul meu. Si el imi raspunde. El stie foaaarte multe si e tare intelept. Stiu asta pentru ca o alta voce imi raspunde cand am intrebari. El e mai calm, echilibrat. E rabdator si ma linisteste. Noi meditam impreuna, ne imbratisam mereu si mergem mana de mana. Si ne tinem de mana si cu sufletul nostru pereche si impreuna, luam de mana pe toti care vor sa mearga pe drum cu noi. E foarte simplu...

Imi iubesc sufletul pentru ca sunt constienta de existenta lui. El ma ajuta sa-mi traduc emotiile in imagini si impletituri si ma sustine sa creez. El mi-a spus sa nu-mi fie teama de arta, pentru ca arta ma va hrani. Si are dreptate...Imi transmite idei si ma ajuta sa trec prin provocarile alese impreuna. Atunci cand ni se intampla ceva "bun" sau "rau", ma fereste de dual, de judecata fara motiv care aduce durere si ma incurajeaza sa iau ce pot din acea experienta, sa invat si sa merg mai departe, sa cresc.

El m-a invatat despre iubirea neconditionata si tot el mi-a spus sa nu renunt si doar sa astept cuminte. Iar sufletele noastre ne-au ajutat sa ne recunoastem. Foarte smechere ele dealtfel. Si poate cumva veti afla povestea daca nu o stiti deja. Vedeti voi, noi stiam sa ne asteptam, sa ne facem lectiile si sa ajungem pe aceiasi treapta a scarii rulante spre "Acasa". Si cand ne-am intalnit, am stiut!

El imi aduce in fiecare zi mesaje de la alti oameni sau prin ei, care imi dau incredere atunci cand ma zdruncin, si invat ca atunci cand ma "doare capul", tot ce am nevoie sa fac, este sa ma linistesc in interior si sa ma adun.

Si sufletele voastre va vorbesc tot timpul. Cand spuneti "Aha!", "La asta nu m-am gandit!", "Ce frumos!", "Ma simt linistit.", "Ce coincidenta!" (Coincidenta este mana lui Dumnezeu pe care noi nu o vedem, hehe. Asa spunea mere Maestru meu de Reiki, Moshe Zamurovich
), acelea sunt momente in care sufletul vostru va mangaie, va imbratiseaza cu caldura si va zambeste. Incercati sa constientizati sufletul vostru, iar noi, va sustinem mereu. Pentru ca noi toti, suntem Unul, fara separare.

Dedicatie pentru noi

2010-09-12T22:57:00.005+03:00

The sky is the limit, and love gives it that touch of forever! ;) Asta e despre noi, pentru noi! :D

"Iubirea se naste din placerea de a-l privi pe celalalt, se hraneste din nevoia de a-l vedea mereu in preajma, si se desavarseste prin imposibilitatea de a trai despartiti!" ~ Jose Marti

"Imbatraneste langa mine! E tot ce poate fi mai sublim" ~ Robert Browning

"Te iubesc, e minunat ca pot sa-ti spun - doresc sa o spun si iti spun: te iubesc: si vom trai unul pentru altul. Nu putem face nimic impotriva acestui adevar. Fa ce vrei, si fii ce vrei, atata vreme cat esti alaturi de mine." - Dylan Thomas

"Cand doua suflete, care s-au cautat unul pe altul ani de-a randul, s-au gasit in sfarsit, cand se recunosc, cand au vazut ca se potrivesc, in vorbe, in ganduri si simtire, stabilesc intre ele, pentru totdeauna, o legatura inefabila si pura, aidoma lor, o uniune ce incepe pe pamant si continua in ceruri. Aceasta este iubirea, adevarata iubire, de care foarte putini au parte, iubirea - religie care seifica fiinta iubita, a carei viata inseamna devotament si pasiune, pentru ca cel mai mare sacrificiu, inseamna o dulce binecuvantare."

De ce anume fugim?

2010-09-01T10:42:00.002+03:00

Ne pricepem sa pierdem timpul. Ne ocupam toate orele zilei...pierzand. Avem scurte momente in care ne gandim: "Doamne...a trecut o saptamana deja...Ce am facut zilele astea?"
Ce gand vrem sa-l aruncam in intunericul mintii, ca sa nu ne mai bantuie? Ce frica incercam sa o ingropam?
Ne umplem mintea cu "nimic", suntem "preocupati", cu filme aiurea, reclame tampite, blocati in fata calculatorului, ne lasam pacaliti de publicitate, "Fii Perfect!", "Celulita sa dispara!", "Ai par pe picoare? Depileaza-te pentru totdeauna!", "Joaca-te noul RPG (role-playing game), fii oricine vrei tu sa fii...fi un zeu!", "Cumpara-ti noul model de X masina", etc. Bombe publicitare care ne creaza o imagine iluzorica a propriei persoane. Noi nu suntem cine credem noi...Noi suntem cine vor EI sa fim. Nu ne mai vedem...la propriu. Ma uit in oglinda si nu ma vad pe mine.
Cautam apoi, sa ne cumparam fericirea...de altfel atat de temporara. Exemplu: te duci sa-ti cumperi o geanta noua. Bun, ai luat-o, ce fericita esti! Maine iti dai seama ca nu se potriveste cu nici o haina care o ai in garderoba....bum! s-a dus fericirea....Dar nu-i nimic, pentru ca te duci sa iti cumperi haine care sa se potriveasca...si in 2 zile, ai cheltuit vreo....5 milioane...cand castigi doar 20 pe luna....pe ce? Pe fericire de 2 zile...intr-o luna de 30 de zile...Tare nu?
Dar ce facem defapt? Cautam in exterior: salvare, fericire, sanctuar, acceptare. Iar daca nu suntem acceptati, ne modificam ca sa fim "perfecti pentru ceilalti", sa ne iubeasca, sa ne dea fericire...si suntem stresati, si tristi, si obositi...si niciodata acceptati. Suntem inconjurati de "zombie".
Pierdem in continuu in ritmul asta. Doar pentru ca tot fugim. Si de ce anume fugim? De NOI! de Realitate! de Lume! Dar ne si mintim. Mult! Ne mintim ca totul este bine, ca in lume nu sunt razboaie, ca nu gresim, doar suntem perfecti, nu?
Uitam ce inseamna sa fim umani. Uitam...Iar atunci cand vedem la televizor ca in Africa mor oameni de foamete, mutam canalul, refuzand realitate, in loc sa ne lasam durerea sa iasa afara, sa empatizam, sa varsam lacrimi si sa trimitem multa compasiune si iubire acelor oameni.

Tu, cel care citesti aceste randuri...Te invit sa te uiti in jurul tau si sa constientizezi lumea ce te inconjoara. Priveste apoi cu incredere in interiorul tau si asculta in liniste, vocea ta, intuitia. Ce te face sa te simti uman? Sa traiesti plenar? De ce fugi? Si cand afli...foloseste-ti frica drept curaj. Fii in control. Fericirea, iubirea, sanctuarul, acceptarea, sunt toate in tine. Adu-ti aminte cine esti si care este menirea ta...si traieste!

Acasa

2010-07-30T13:15:00.007+03:00

Acasa...e acolo unde e inima ta.
Acasa...e templul tau.
Acasa...e unde iti vindeci fricile.
Acasa...e unde gasesti iubirea neconditionata.
Acasa...e pretutindeni.
Acasa...e in tine.

Cand ne nastem, cineva ar trebui sa ne sopteasca la ureche: "Bine ai venit pe Planeta Pamant. Aici e casa ta, aici inveti, aici traiesti, aici simti...tot!"
Poate atunci vom arata mai multa compasiune si recunostinta Mamei Naturi.

10 modalitati de energizare

2010-06-16T12:39:00.003+03:00

„Viata insasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar incearca sa o traiesti ca pe ceva magic.“ Albert Einstein

Pe parcursul unei zile, trecem prin multe situatii care ne secatuiesc de energie si ne alunga vibratiile pozitive: seful se poarta urat fara motiv; partenerul de viata si/sau copiii au o zi mai agitata, ceea ce poate duce la tensiuni in familie; nervi in trafic; zgomot insuportabil; vesti proaste; diverse alte provocari care pur si simplu ne consuma energia. Iar atunci cand vibratiile ne ajung pe o frecventa joasa, este foarte greu sa ne concentram pentru realizarea scopurile noastre sau sa ne propunem sa fim fericiti.

Cand vibratiile sunt inalte, te simti echilibrat, creativ, pasionat, increzator, conectat la viata, expresiv, intuitiv: si acesta este modul excelent de a-ti petrece viata. Sunt foarte multe metode prin care iti poti creste vibratia. Iata zece dintre ele, care, aplicate doar cateva minute zilnic, dau rezultate. Practicandu- le, te vei familiariza cu ele si vei descoperi si altele, propriile TALE metode. Studiaza-le si include-le in programul zilnic. Curand iti vei da seama ca ai mai multa energie si resurse pentru a-ti trai viata plenar.

1. Canta

A canta este cea mai rapida si mai usoara metoda de a-ti creste vibratia. E foarte greu sa te simti trist sau deprimat atunci cand canti. Incearca sa canti un cantec cu versuri. Canta cat te tin plamanii, de parca ai fi intr-un muzical pe Broadway. Daca esti timid, gaseste-ti un loc unde sa nu te vada si sa nu te auda nimeni. E foarte distractiv sa inventezi alte cuvinte pentru un cantec mai vechi. La fel de amuzant este sa faci karaoke. Incearca sa canti si atunci, mai ales atunci cand esti trist si nu ai chef. Canta dimineata, cand iti pregatesti copiii pentru gradinita sau pentru scoala ori cand te pregatesti pentru o noua zi de munca; si vei vedea ca ziua ti se va imbunatati semnificativ.

2. Fa miscare

Cand iti misti corpul, inviti Spiritul Universal in interiorul tau si iti misti energiile interne, astfel incat distrugi posibilele blocaje energetice din zona chakrelor. Danseaza! Pune-ti o melodie si misca-te in ritmul muzicii. Daca nu-ti place sa dansezi, fa exercitii. Fa o plimbare, pe jos sau cu bicicleta, urca scari, ridica greutati. Pune-ti muschii la treaba. Acest lucru te va impamanta, te va reconecta cu propriul corp si cu Pamantul. Aminteste-ti ca esti o fiinta spirituala intr-un corp fizic si ca trebuie sa ai grija de corpul tau pentru ca el sa-ti poata adaposti in siguranta spiritul. Poti sa incerci si Qigong, Tai Chi sau Yoga. Toate contin meditatie si isi propun sa reconecteze mintea, corpul si spiritul. Miscarea corpului curata sistemul limfatic si elibereaza endorfinele care dau senzatii placute in corp. Miscarea energizeaza. Cand oamenii sunt tristi sau deprimati, nu au tragere de inima spre miscare si prefera statul la televizor sau in pat. Daca esti pe o frecventa negativa, impune-ti sa faci miscare. Plimba-te putin sau danseaza pe melodia preferata. Vei observa o schimbare considerabila a vibratiilor tale.

3. Razi

Umorul iti ridica intotdeauna vibratiile. Exista un motiv pentru care s-a spus ca rasul este cel mai bun medicament. Daca abia te tarasti prin viata si te simti zdrobit, gaseste un motiv de ras. Razi chiar de tine si de situatia in care esti. Invata sa nu te iei prea in serios. Daca nu poti sa razi de propria situatie, atunci gaseste motive de ras in alta parte. Uita-te la o comedie, la un filmulet amuzant sau citeste o carte de bancuri. Rasul elibereaza endorfine in corp. Foarte rar vezi oamenii deprimati razand. Daca ar rade, in mod sigur ar reusi sa scape de depresie. Cand esti in stare sa razi, chiar daca te afli intr-o situtie mai dificla, acest lucru te va conduce intr-un punct de unde vei putea sa actionezi si astfel vei scapa de vibratiile joase. Cand a fost ultima data cand ai ras din tot sufletul, astfel incat sa te doara stomacul sau sa-ti dea lacrimile? Este un sentiment minunat de eliberare, care merita incercat mai des.

4. Mediteaza

Meditatia este o metoda excelenta de a ne reconecta cu mintea si spiritul. E recomandat sa ne asezam intr-o pozitie confortabila, sa punem muzica relaxanta pe fundal, sa aprindem cateva lumanarele parfumate. Apoi sa ne concentram pe respiratie. Sa observam inspiratiile si expiratiile. Sa facem cateva expiratii adanci. Vom observa ca ne vin multe ganduri in minte. E bine sa le lasam sa intre si sa plece. Sa fim constienti de gandurile noastre si apoi sa le dam drumul. Putem sa ramanem in aceasta stare, pentru a ne bucura de momentul prezent, sau putem face o meditatie care sa ne separe, prin imaginatia noastra, de ego si sa ne duca in comunicare cu sinele, cu intuitia, cu ghizii nostri spiritual. E recomandat sa facem exercitii zilnice de meditatie, timp de 10 minute. Unora le place sa mediteze dimineata, imediat ce se trezesc, pentru a ramane cu aceasta stare buna pe tot parcursul zilei. Mai exista si varianta meditatiei inainte de a merge la culcare, pentru eliberarea tuturor energiilor negative acumulate pe parcursul zilei. Meditatia poate fi facuta la birou, in timpul pauzei de pranz sau oricand in timpul zilei.

5. Curatare energetica

Exista un corp energetic de lumina in interiorul fiecaruia dintre noi. Pe parcursul unei zile, acest corp energetic se impregneaza cu experientele si energiile altora. Unele dintre acestea te vor energiza, insa altele te vor seca de energie. Poti insa sa-ti refaci energiile, devenind constient de ele si facand cativa pasi pentru a ti le reechilibra. Iata cateva metode de curatare energetica rapida:

– Respira adanc de zece ori. Respiratia adanca reduce tensiunile din corp si oxigeneaza sangele. Tot ea tine la distanta starile de manie, de frica sau depresie. Pe inspiratie e bine sa spunem urmatoarea mantra: „Inspir iubirea si lumina din Univers. Permit numai iubirii si luminii sa locuiasca in mine“. Si apoi, pe expiratie:„Indeparte z negativitatea si reziduurile ei din corpul meu. Sunt iubire“.

– Fa o baie fierbinte. Apa are puteri purificatoare, atat fizic cat si energetic. Cand faci baie, e bine sa repeti: „Indepartez toate energiile negative din corpul meu. Sunt plin de iubire si lumina de la Sursa Universala“. Imagineaza-ti ca apa este lumina alba, care te inconjoara cu dragoste si te ocroteste.

– Spune o rugaciune. Cere ca energiile tale sa fie purificate. Spune: „Sunt inconjurat de lumina alba a iubirii. Cer sa fiu un vas curat pentru energia provenita de la Sursa Universala, sa impart dragoste si binecuvantari oriunde ma duc“.

– Echilibreaza- ti chakrele. Chakrele sunt puncte de lumina din corp, care conecteaza corpul energetic la corpul fizic. Fiecare chakra reprezinta o parte a vietii tale. Fa o meditatie de purificare a chakrelor, prin care sa-ti imaginezi ca fiecare zona devine curata.

6. Numara-ti binecuvantarile

Recunostinta este printre cele mai inalte vibratii din univers. A fi recunoscator iti poate ridica vibratia in cateva secunde. Indiferent de ce ti se intampla in viata, poti gasi ceva pentru care sa fii recunoscator. Chiar atunci cand ti se intampla ceva rau, incearca sa gasesti binecuvantarea din spatele situatiei. Scrie, in fiecare dimineata sau in fiecare seara, zece lucruri pentru care esti recunoscator. Pot fi lucruri simple, de care te bucuri zilnic. Iata cateva exemple:

– Sunt recunoscator pentru ca familia ma iubeste si stiu ca pot conta pe dragostea si sprijinul ei in orice situatie.

– Sunt recunoscator pentru sanatatea mea.

– Le sunt recunoscator oamenilor care m-au provocat astazi, pentru ca mi-au dat sansa sa evoluez spiritual.

– Sunt recunoscator pentru ca am cel mai calduros si confortabil halat de baie.

– Sunt recunoscator pentru sanatatea copiilor mei.

– Sunt recunoscator pentru ca am suficienti bani ca sa cumpar alimente sanatoase.

Cand devii constient de toate aceste binecuvantari din viata ta, atunci incepi sa functionezi pe alte frecvente, sa emani mai multa energie pozitiva, ceea ce iti va aduce si mai multe binecuvantari in viata. Cand te simti manios, trist, vinovat, plin de temeri, incepe sa-ti numeri binecuvantarile din viata. Vei vedea ca situatia nu e atat de rea pe cat pare.

7. Tine un jurnal

Scrierea gandurilor te ajuta sa le analizezi mai bine. Sa te exprimi, chiar si pe hartie, poate fi un exercitiu terapeutic, ce iti poate folosi ca etalon a ceea ce ai fost si cat de departe ai ajuns la un moment dat. Poti folosi jurnalul si pentru a-ti inregistra binecuvantarile zilnice, dar si pentru a-ti exprima gandurile. Acest lucru te ajuta sa-ti cresti vibratiile, pentru ca, in loc sa-ti depozitezi sentimentele negative in corp, poti scapa de ele, incredintandu- le hartiei. In acelasi timp, te poate ajuta sa gasesti solutii si sa-ti ordonezi gandurile intr-o maniera logica. Iti poti folosi jurnalul: pentru a-ti face listele zilnice de sarcini; pentru a descrie experientele de dezvoltare personala, prin care ai trecut la un moment dat, poate chiar zilnic; sau pentru a-ti nota scopurile pe care ti le propui. Poti scrie acolo scrisori pentru cei de care esti prea speriat ca sa le vorbesti direct sau poti scrie cateva randuri pentru cei pe care esti furios si fata de care nu te poti exprima fara sa-ti pierzi cumpatul. Poti scrie orice in jurnalul tau. Este, cum am spus, un exercitiu terapeutic. Insa e bine ca jurnalul sa-l pastrezi intr-un loc sigur, sa fie numai al tau, sa nu-l vada nimeni, pentru ca in jurnal esti TU cu TINE, fara retineri.

8. Ajuta-i pe ceilalti

Este un mod simplu si eficient de a-ti creste vibratia. Cand ai grija de cineva, acea persoana iti este recunoscatoare. Recunostinta este o vibratie foarte inalta. Si cand ajuti pe cineva sa atinga acea stare, aceeasi energie pozitiva se proiecteza si asupra ta. Nu trebuie sa facem gesturi eroice pentru a-i ajuta pe ceilalti. Putem sa dam telefoane rudelor mai invarsta si sa ne interesam de ele. Sa cumparam o cafea pentru cineva care pare ca are nevoie. Sa lasam un bacsis mai mare pentru un chelner care pare obosit, sa facem un compliment unui strain, sa donam haine unui adapost de copii. Si am putea face zece astfel de actiuni in fiecare zi. Cand avem o stare emotionala buna, este usor sa facem asa. Insa este si mai important sa ajutam atunci cand suntem tristi si deprimati. Fii o binecuvantare in viata cuiva, doar pentru un moment, si ai sa vezi cum iti creste vibratia.

9. Iarta

Stii ca, atunci cand iti mentii starea de furie sau de suparare pe cineva, sistemul tau energetic sufera foarte mult? E ca si cum ai lua o greutate de cateva kilograme si ai purta-o cu tine tot timpul. Cand ierti, de fapt alegi sa renunti la acea greutate. Acest lucru te face sa fii mai usor si iti creste vibratia. Dar, asa cum stim toti, despre iertare e mai usor de vorbit, decat de facut. Mai intai, da-ti seama ca sentimentele de furie, pe care le cari cu tine in viata, iti fac rau TIE, nu persoanei care te-a jignit. Daca cineva iti da un cactus, cat timp il vei tine in mana? Pana iti vor intra tepii in piele? Pur si simplu da-i drumul, lasa-l sa cada, leaga-ti ranile ingrijeste-le si vindeca-te. Daca alegi sa tii cactusul in mana in continuare, nu poti sa invinovatesti pe nimeni altcineva decat pe tine pentru ca te doare. Invata lectia care decurge din experienta respectiva si mergi mai departe. Cand te simti jignit, tratat nedrept, asuma-ti responsabilitatea si mergi mai departe. Nu fi aspru cu tine, doar realizeaza ce ai actionat rau in situatia respectiva si decide cum ar fi mai bine sa te comporti in viitor. Trimite-i iubire celui care ti-a facut rau. Fii empatic. Intelege ca persoana repectiva se comporta asa, pentru a-si satisface si ea nevoia de iubire. Simte compasiune pentru cei care nu au primit iubire in viata si cred ca vor obtine atentie prin comportamente agresive. Poate celui care te-a ranit ii pare rau ca a facut-o, dar nu vrea sa recunoasca. Poate nu a vrut sa te raneasca, dar nici nu vrea sa-si recunoasca vina. Poate sufera atat de tare, incat actul lui a fost un stigat de ajutor. Incerca sa vezi situatia din punctul lui de vedere. Toata lumea greseste. Iarta-te pe tine si pe ceilalti. Ne aflam aici pentru a invata. Nu e nevoie sa porti greutati insuportabile in spate. Nu lasa ura si mania sa-ti consume parte din viata. Fa loc doar iubirii.

10. Iubeste!

Iubirea este cea mai inalta frecventa vibrationala posibila. De aceea e bine sa gasim moduri de a iubi si de a ne afla cat de mult posibil pe frecventa ei.

Trimite iubire altora. Inchide ochii si imagineaza-ti persoana careia vrei sa-i trimiti dragoste. Imagineaza-ti cum se misca energia din inima ta inspre a ei. Poate fi colorata in roz, verde, galben, alb. Imagineaza-ti fluxul de iubire dintre voi. E posibil ca persoana respectiva sa te contacteze mai tarziu si sa-ti spuna ca s-a gandit la tine. Exprima-ti dragostea fata de ceilalti. Stiu TOTI oamenii din viata ta pe care ii iubesti, ca ii iubesti? Cand le-ai spus-o ultima oara? Si cand le-ai aratat-o? Printr-o imbratisare, o strangere de mana, un zambet? Imparte permanent in juru-ti aceste lucruri, pentru ca ceilalti sa stie permanent ca ii iubesti.

Aminteste-ti de conexiunea ta cu Sursa. Nu esti niciodata singur. Sursa Universala este permanent legata de tine si permanent accesibila. Inchide ochii si deschide-ti inima pentru a primi Iubirea Universala. Imagineaza-ti o raza de lumina care vine din Univers si intra direct in inima ta. Ea va fi acolo mereu. Nu trebuie sa faci ceva sa o castigi, ea pur si simplu ESTE. Las-o sa-ti spele temerile, vina, rusinea, furia, depresia. Adu-ti aminte ca esti permanent conectat cu Sursa de Iubire Universala. Conecteaza-te la aceasta energie atunci cand te simti rau.

Iubeste-te pe tine insuti. Acorda-ti timp pe parcursul zilei pentru a-ti oferi iubire. Du-te la masaj, imbratiseaza- te singur, zambeste in oglinda si spune-ti: „Te iubesc. Multumesc ca esti aici“. Trimite iubire celulelor din corpul tau. Fa o lista cu lucruri pe care iti place sa le faci si fa-le cat mai des cu putinta.

Nu astepta ca ceilalti sa-ti ofere dragoste. Hraneste-te singur ca sa ii poti hrani pe altii. Acorda-ti timp sa-ti echilibrezi energiile, pentru a avea capacitatea sa imparti dragostea ta cu ceilalti.

Incearca aceste metode. Spune-le si prietenilor, si colegilor. Creeaza un mediu pozitiv acasa, la locul de munca. Totul incepe cu tine. Gandeste-te cate lucruri poti face, daca ai grija de nivelul tau energetic. Si adu-ti aminte ca ESTI IUBIT INTOTDEAUNA!

Newsletter de la editura For You :) Cheers dubiosilor!

Scop si semnificatie

2010-05-27T14:51:00.005+03:00

Dragii mei, eu am luat pe plan personal, hotararea sa trec la nivelul urmator, de bucurie si multumire pentru minunile de zi cu zi. Sa te trezesti in fiecare zi zimbind, in bratele persoanei cu care iti imparti viata, si apoi seara, sa adormi cu un sentiment puternic de recunostinta pentru dragostea neconditionata ce este revarsata intreaga zi asupra ta, si din tine, este cu siguranta cel mai frumos lucru din experienta umana. Sunt in spatiul pe care mi l-am dorit dintotdeauna, iar aici, ei bine cresc. Constientizez, iert, explorez, ma joc si cel mai important, imi transform visele colorate in scopuri tangibile, cu reverberatii in jurul meu. De aceea, rededic blogul meu, evolutiei si dezvoltarii umane. Suntem fiinte atat de frumoase, si am inteles, ce important este sa fim uniti si sa ne bucuram de legatura noastra, impartasind si invatand. Eu pot impartasi cu voi, ceea ce este semnificativ in lumea mea, si dorinta mea, este ca fiecare dintre voi care citeste aceste randuri, sa afle poate ceva nou, si sa aleaga sa-si imbunatateasca viata, luand decizii corecte, atat pentru el ca individ, cat si pentru cei din jur, pe care ii atinge. Visati iubitilor si aduceti-va mereu aminte de voi, de interiorul vostru, de Eu-l vostru, si celebrati-l! Lectura placuta :)

"Scopul vietii noastre este implinit, atunci cand ne incheiem lucrarea de vindecare, pentru ca aceasta incheiere reprezinta scopul fiecarei vieti traite in cea de-a treia dimensiune. Atunci, prin definitie, viata noastra nu mai are niciun alt scop, in sensul telului pe care ni l-am stabilit initial. Ajungerea la momentul glorios al recunoasterii faptului ca ne-am implinit scopul nu reprezinta de loc o calatorie usoara, pentru ca gandim prea mult conceptul de scop si il confundam cu cel de semnificatie. Cu toate ca incercam sa ne implinim scopul, in realitate cautam intelesul care sa ne justifice suferinta si durerea. Si, in acest proces, ne pierdem din vedere scopul, pentru ca incercam sa ii atribuim un inteles, o semnificatie.

Scopul este descoperit prin detasare, prin gasirea intelegerii in simpla cunoastere si in credinta. El consta in a privi fiecare situatie si a intreba : „Ce este aici pentru mine si pentru evolutia sufletului meu?” Cautarea intelesului reprezinta cautarea raspunsurilor si a dovezilor care sa justifice faptul ca acesta este corect. Vrea sa explice de ce si cauta validare. Scopul se multumeste sa „fie” in desfasurarea fluxului energiei Universale, in timp ce intelesul trebuie sa detina controlul oricarei realitati cu care se confrunta. Atunci cand cautam semnificatia ne cedam puterea iluziei vietii, blocand astfel curgerea energiei, al carei scop il reprezinta desfasurarea calatoriei de parteneriat dintre omenire si spirit.

Cautarea semnificatiei a reprezentat destinul nostru karmic, pentru multe vieti la rand. Scopul nostru este acela de vindecarei a karmei si el este ceea ce ne mentine in fluxul energiei vindecarii. Semnificatia creaza ceva despre care putem palavragi, ceva ce putem atinge si cerceta si depre care ne putem pune intrebarea „de ce”, pana cand intelegem. Atunci cand renuntam la cautarea intelesului trecem in energia creatiei. Putem fi cautatori ai scopului, cautand semnificatia si incearcand sa asezam cele intamplate in contextul scopului – sau putem fi cunoscatori ai scopului, situatie in care ne putem gasi alinarea in a ne afla in energia creatiei, asumandu-ne integral propria putere prin spirit. Acesta este destinul si scopul omenirii.

Viata cu intentie, cu scop, exista dincolo de semnificatii. In cadrul ei, totul este interconectat si exista in unimea fiintei noastre. Intelesul vietii si al tuturor celorlalte lucruri deriva din scopul nostru. Si atunci cand ne eliberam din temnita celei de-a treia dimensiuni, nu ne mai sperie lipsa semnificatiei, pentru ca ne simtim confortabil, aflandu-ne in curgerea energiei ce se schimba si se misca dand continuu nastere la scopuri mai inalte. Atunci cand un scop este atins, incepe un altul. Cum se schimba scopul vostru acum? Ce semnificatii doriti sa eliberati, pentru a permite astfel patrunderea unui nou scop in viata voastra? Permiteti-le sa se desfasoare fara teama, astfel incat sa puteti intrupa divinitatea in fiinta voastra umana si sa va puteti inalta catre spatii aflate in afara semnificatiei. "

~Jennifer Hoffman

Simptomele Inaltarii

2010-05-14T21:08:00.002+03:00

Dragii mei dubiosi,

In lumina evenimentelor care se desfasoara in interiorul si in jurul nostru, m-am decis sa va impartasesc un mesaj care cu siguranta o sa va atinga intr-un fel, sau altul. Eu l-am gasit din nou, chiar astazi, incercand sa-mi raspund la unele intrebari. Mesajul apartine lui Karen Bishop, (informatii despre ea, aici)o doamna ale caror mesaje "Wings", sunt extrem de acordate cu experientele mele si a oamenilor dragi din jurul meu. Si cine stie, poate si cu voi :)

Lectura placuta si multa rabdare ca este un text mai lung:

Chiar daca procesul nostru evolutiv se accelereaza rapid, alaturi de noile energii vibrationale superioare, experimentam cu totii aceste schimbari in felul si in ritmul propriu, in functie de cine suntem si in functie de codificare si planul nostru dinainte de nastere. In general, procesul nostru de ascensiune are legatura cu felul in care fiecare dintre noi isi foloseste energia individuala si care sunt credintele si experientele noastre (cu alte cuvinte, felul in care suntem structurati si in care vibram). Aceste lucruri pot fi schimbate si se vor schimba automat pe masura ce facem loc si intrupam mai multa lumina in interiorul nostru. Pentru cei cu o mare sensibilitate, cu puteri extrasenzoriale si pentru cei deschisi la taramurile superioare, procesul de ascensiune poate reprezenta o provocare mai mare.

Pentru mine, toate simptomele interesante si „stranii” au disparut dupa ce am „ajuns” cu totul intr-un taram mai inalt… ceea ce se va intampla si in cazul vostru. Aceste simptome par sa se petreaca in timp ce trecem prin tranzitie sau prin ceea ce eu am asemanat cu un „tunel”. Fiti constienti de faptul ca exista un capat si ca la final va asteapta o realitate incredibil de frumoasa, pasnica si plina de iubire. Fie ca procesul de evolutie sa va fie vesel, plin de pace, lumina si minune! (Observatie: Desigur, nu toate aceste simptome pot fi atribuite procesului de ascensiune. Va rog sa va urmati calauzirea interioara si sa consultati un medic daca este nevoie).

Senzatia ca va gasiti intr-o oala sub presiune sau intr-o energie intensa; simtiti tensiune. Tineti minte, va adaptati unei vibratii superioare. Vechile tipare, comportamente si credinte sunt impinse si ele la suprafata. Se intampla foarte multe in interiorul vostru!

* O senzatie de dezorientare; nu stiti unde va aflati; pierderea simtului orientarii in spatiu. Nu va mai gasiti in 3D de acum, intrucat ati trecut sau va aflati in procesul de trecere catre taramurile superioare.

* Dureri neobisnuite in diferite parti ale corpului. Va purificati si eliberati energia blocata ce vibreaza in 3D in timp ce voi vibrati intr-o dimensiune mai inalta.

* Va treziti in timpul noptii intre ora 2 si 4 a.m. Pe masura ce evoluati, va treziti la 5 a.m. Se intampla multe in starea voastra de vis. Nu puteti sta acolo perioade lungi de timp si aveti nevoie de o pauza. Aceasta este, de asemenea, ora de „curatare si eliberare”.

* Pierderea memoriei. Dificultati in gasirea cuvintelor. Exista o mare pierdere de memorie pe termen scurt si numai amintiri vagi despre trecut. Va gasiti in mai multe dimensiuni in acelasi timp si va deplasati inainte si inapoi ca parte a tranzitiei (experimentati o “deconectare”). De asemenea, trecutul vostru face parte din Vechi, iar Vechiul a disparut pentru totdeauna. A fi in momentul de Acum reprezinta calea Noii Lumi!

* „A vedea” si „a auzi” lucruri. Experimentati diferite dimensiuni pe masura ce treceti prin aceasta tranzitie, in functie de cata sensibilitate aveti si de felul in care sunteti structurati.

* Pierderea identitatii. Incercati sa va accesati vechiul „voi”, insa acesta nu mai exista. Poate nu veti sti la cine va uitati in oglinda! Ati curatat o mare parte a vechilor tipare din interiorul vostru si intrupati acum mai multa lumina si un Sine Divin mai simplu si purificat. Totul este bine… sunteti in regula.

* Senzatia „extracorporala” Va simtiti ca si cum vorbeste cineva, dar nu sunteti voi acea persoana. Corpurile noastre sunt ultimele care vin din urma si nu se gasesc in acelasi loc cu restul partilor din noi. Acest fenomen se poate intampla si pentru ca este mecanismul nostru natural de aparare pentru a supravietui atunci cand suntem foarte tensionati sau ne simtim traumatizati si lipsiti de control. Corpul vostru trece prin multe si poate ca nu doriti sa stati in el. La un moment dat, ghidul meu de inaltare mi-a spus ca aceasta era o modalitate de a usura procesul de tranzitie si ca nu este neaparat nevoie sa experimentez senzatiile prin care trece corpul.

* Perioade de somn profund. Va odihniti din cauza adaptarii, va integrati si, totodata, construiti urmatoarea faza.

* O sensibilitate acutizata a ceea ce se gaseste in jur. De abia puteti suporta inghesuiala, zgomotul, mancarurile, televizorul, vocile altor oameni si alti diversi stimuli. Obositi foarte repede si va epuizati cu usurinta. Va acordati! Fiti constienti ca intr-un final va trece.

* Ameteala, pierderea echilibrului, dureri de gat si de spate, tiuit in urechi, mancarimi de ochi, vaz incetosat (foarte des intalnit), insomnie si palpitatii ale inimii cu dificultati de respiratie (de asemenea, foarte des intalnite). Dureri de cap.

* Plangeti din orice, fie ca este vorba de ceva minunat, fie trist.

* Nu va amintiti intelesul lucrurilor din jurul vostru. Atunci cand ma aflam intr-o perioada intensa a procesului de tranzitie, lovindu-ma de o energie substantiala din taramurile superioare, imi amintesc ca ma uitam la o pubela de gunoi si nu stiam care ii este scopul. Trebuia sa-mi accesez memoria „vechiului”. Asta insemna ca vibram la un nivel in care orice lucru detine numai semnificatia si identitatea pe care noi i le atribuim. In taramurile superioare, energia este doar energie, fara etichete sau semnificatie. Totul este proaspat si nou. Un fel de proces de cadere al Un Curs in Miracole, fara „incercare”. Sort of a Course In Miracles undoing process, without the “trying”.

* Dificultati in amintirea a ceea ce ai facut sau cu cine ai vorbit cu o zi in urma sau cu o ora inainte. In taramurile superioare, realitatea se afla in momentul de Acum. Daca nu mentinem ceva in constiinta noastra, pur si simplu inceteaza sa mai existe. Nu avem atasamente. Ne cream propria lume din jur prin intermediul credintelor si gandurilor noastre, iar lucrurile de care nu ne „agatam”, nu exista. Totul este complet nou si o luam de la inceput, in fiecare moment. Ne putem racorda la orice dorim, putem crea si experimenta acele lucruri. Aceasta stare vine si pleaca, insa reprezinta un antrenament pentru existenta in taramurile superioare. Se poate sa va speriati atunci cand se intampla.

* Simtiti ca nu doriti sa faceti nimic. Va aflati in perioada de odihna, o luati de la capat. Corpul vostru stie de ce are nevoie. Cand incepeti sa atingeti taramurile superioare, „a face” si „realizarea unor lucruri” se atrofiaza pe masura ce energiile Noului sustin femininul delectarii, al receptivitatii, crearii si ingrijirii de sine. Cereti-i Universului sa va „aduca” ce doriti in timp ce va simtiti bine si va distrati!

* O intoleranta pentru lucruri de vibratie joasa (sau tridimensionale) reflectate in conversatii, atitudini, structuri sociale, metode de vindecare etc. Va fac sa simtiti, la propriu, ca vi se face greata in interiorul vostru. Va aflati intr-o vibratie mai inalta, iar energiile nu mai sunt aliniate. Sunteti „impinsi” sa mergeti mai departe… pentru „a fi” si a crea Noul. Mai mult, simtiti uneori ca vreti sa ramaneti in casa sau doar sa fiti singuri, intrucat „cele din afara” nu mai sunt compatibile cu vibratia voastra mai inalta.

* O pierdere a poftei de mancare. Corpul vostru se adapteaza la o stare noua si mai inalta de existenta. De asemenea, o parte din voi nu isi mai doreste sa mai fie aici in Vechi.

* Disparitia brusca a prietenilor, activitatilor, obiceiurilor, slujbelor si locuintelor. Evoluati dincolo de ceea ce ati obisnuit sa fiti, iar acesti oameni si aceste imprejurari nu mai sunt compatibile cu vibratia voastra. Noul va aparea in curand si va veti simti ATAT de bine!

* Pur si simplu nu mai puteti face anumite lucruri. Atunci cand incercati sa faceti activitatile si rutina obisnuita, va simtiti ingrozitor. La fel cu cele de mai sus.

* Zile de oboseala extrema. Corpul vostru pierde din densitate si trece prin restructurari intense.

* O nevoie de a manca des, alaturi de o stare ce se aseamana cu crizele de glicemie scazuta. Castigarea in greutate (mai ales in zona abdominala). O pofta de alimente ce contin proteine. Aveti nevoie de o cantitate imensa de combustibil pentru acest proces de ascensiune. Castigarea in greutate fara nici o posibilitate de a slabi este una dintre cele mai intalnite experiente. Aveti increderea ca trupul vostru stie ce face.

(Nota: Corpul pare sa aiba nevoie de aceasta greutate in plus pentru a procesa si mentine vibratiile mai inalte ale Noului. Ficatul se epuizeaza intrucat proceseaza si dezintoxica rapid. Un ficat suprasolicitat poate duce la castigarea kilogramelor in plus in zona abdominala si la trezirea frecventa in jurul orei 3 a.m. (ora ficatului in medicina orientala). Ne putem ajuta ficatul prin ceai de ciulin milk thistle, plimbari, exercitii de respiratie si avand incredere in trecut.)

* Experimentarea multor stari de bine si de rau; plans. Emotiile noastre reprezinta mijlocul nostru de eliberare, iar noi avem multe de eliberat acum.

* O dorinta de a pleca Acasa, ca si cum totul ar fi GATA si nu mai apartineti acestui loc. Ne intoarcem la Sursa. Totul ESTE gata. (Insa multi dintre noi ramanem pentru a experimenta si crea Noua Lume). De asemenea, vechile planuri pe care le-am facut la venire s-au incheiat.

* O senzatie ca innebuniti sau ca dezvoltati vreun fel de boala mentala. Experimentati cu rapiditate mai multe dimensiuni si o mare deschidere. Acum va stau multe la dispozitie. Pur si simplu nu sunteti obisnuiti. Constienta voastra s-a ascutit si limitele au disparut. Acestea vor trece si intr-un final va veti simti ca Acasa, asa cum nu v-ati simtit niciodata inainte, intrucat Acasa este aici, in prezent.

* Anxietate si panica, sentimente de isterie. Egoul vostru se pierde si ii este frica. Poate simti ca totul se sfarseste (ceea ce se si intampla!) De asemenea, sistemul vostru este suprasolicitat. Vi se intampla lucruri pe care poate nu le intelegeti. Totodata, pierdeti tiparele comportamentale de vibratie joasa pe care le-ati dezvoltat pentru a supravietui in 3D. Toate astea va fac sa va simtiti vulnerabili si lipsiti de putere. Nu avem nevoie de aceste tipare si comportamente pe care le pierdeti in taramurile superioare. Toate acestea vor trece si veti simti la un moment dat multa iubire, siguranta si unitate. Aveti rabdare!

* Depresie. Lumea exterioara nu este aliniata la vibratia voastra noua si inalta. Nu va simtiti atat de bine aici. Totodata, eliberati energii joase si intunecate si voi „vedeti” acum prin ele. Rezistati!

* Vise lucide, agitate si uneori violente. Eliberati multe, multe vieti de energie vibrationala joasa. Multi spun acum ca au vise frumoase. Starea voastra de vis se va imbunatati la un moment dat si va veti bucura din nou de ea. Unii experimenteaza aceasta eliberare cat sunt treji. Mama mea mi-a spus intr-o zi ca era de parere ca experimentam cosmaruri in starea de veghe!

* Transpiratii si bufeuri in timpul noptii. Corpul nostru se “incalzeste” si arde toxinele.

* Planurile voastre se schimba in mijlocul evenimentelor si se indreapta intr-o directie complet diferita. Sufletul vostru va echilibreaza energia. De obicei va simtiti MINUNAT in aceasta noua directie, intrucat sufletul vostru stie mai multe decat voi! Va distruge alegerile si vibratia de “rutina”.

* Ati creat o situatie care pare ca cel mai rau cosmar, cu multe aspecte negative. Sufletul vostru va calauzeste spre “extinderea” aspectelor de lipsa din voi sau “tempereaza” aspectele in care ati avut excese. Energia voastra doar se echilibreaza. Testul pe care vi l-ati fixat singuri este sa va gasiti calea inapoi spre Pace. Aceasta este calatoria VOASTRA, iar sufletul nu ar fi pregatit-o daca nu ati fi fost pregatiti. Voi sunteti cei care descoperiti calea de intoarcere si o veti face. Privind inapoi, veti multumi pentru aceste experiente si veti fi o persoana diferita.

Inceperea Experientelor in Taramurile Superioare

* Va luati o slujba mai buna care va sprijina expresia a cine sunteti, pasiunea si misiunea voastra (care sunt, de fapt, unul si acelasi lucru).

* Mare abundenta financiara, cum nu ati mai experimentat vreodata.

* Majoritatea viselor voastre se adeveresc si o vor face cu usurinta.

* Atrageti un nou partener de viata sau relatia actuala pe care o aveti cu partenerul se axeaza pe camaraderie, fara obisnuitele dependente. Va iubiti, admirati si adorati unul pe celalalt pentru cine sunteti, fara dependente.

* Pe masura ce continuati sa evoluati, va re-uniti cu „fratele vostru geaman” care reprezinta o reflectie totala a voastra insiva. Atunci cand sunteti impreuna este ca si cum ati fi cu voi insiva si simtiti o unitate a sursei asa cum nu ati mai simtit inainte.

* Parca nu va mai pasa de nimic si nimic nu va mai atrage, intrucat ati evoluat in afara vechiului mod de a fi condusi de drama si emotie.

* V-ati pierdut interesul pentru domeniul „New Age”.

* STITI ca toate nevoile voastre sunt satisfacute si ca asa va fi intotdeauna.

* Nu mai aveti dorinta sau nevoia de a forta ca lucrurile sa se intample, „de a incerca” sau de a repara ceva. Intelegeti conceptele precum „permiterea”, acceptarea, starea de a fi si intentia.

* Nu va mai puteti raporta la procesele mentale sau analitice. Va raportati acum la „sentiment”.

* Nu va mai pasa ce gandesc altii despre voi sau despre alte lucruri.

* Intelegeti ca nu exista bine si rau, corect si gresit sau negru si alb. Totul pur si simplu ESTE.

* In sfarsit realizati ca nu exista intuneric sau lumina. Lipsa aparenta a luminii este doar pentru a oferi un contrast pentru a ne ajuta sa cream ceea ce chiar ne face sa ne simtim bine. Toata energia se indreapta intotdeauna in aceeasi directie, sprijinind lumina.

* V-ati pierdut dorinta de a citi carti sau de a mai acumula informatie noua, intrucat sunteti acum mai conectati la Sursa si o puteti lua „direct” prin starea de a fi, simtire si „cunoastere”.

* Sanatatea vi se imbunatateste si/sau experimentati o vindecare-miracol a unei afectiuni fizice de care ati suferit mult timp.

* Tanjiti dupa simplicitate in tot si aveti nevoie si prosperati prin procese simple, dorinte simple si printr-un stil de viata foarte simplu.

* Incepeti sa experimentati un flux al vietii, intr-un ritm lent, in care nu trebuie sa faceti nimic din ceea ce nu va doriti sa faceti. Totul vi se materializeaza cu usurinta. Experimentati multa prosperitate, delectare si recunostinta pentru lucrurile simple din viata.

* Nu doriti sa faceti decat ceea ce voi trebuie sa faceti si nu mai aveti o viata plina de „responsabilitati” cotidiene, deoarece, din momentul in care ati incheiat eliberarea, ramaneti cu acel „voi” purificat … o pepita de aur a expresiei voastre divine. Aceasta este contributia pe care o aduceti voi in Lumea Noua.

* Percepeti cu usurinta gandurile, sentimentele, dorintele si nevoile altora, intrucat deveniti telepatici.

* Va puteti controla emotiile, experientele si va puteti crea lumea cu mintea si intentia voastra, fara indoiala sau frica.

* Mediul din jurul vostru va afecteaza foarte putin. Nu luati lucrurile ca pe un atac personal. Nimic nu este atat de important incat sa va suparati.

* Aveti o sete nepotolita de creativitate. Cantitatea enorma de energie care curge prin voi trebuie sa iasa in exterior. Va simtiti mai bine si aliniati cu Sursa atunci cand va gasiti in pasiunea voastra si cand creati.

* Radeti mult si considerati multe lucruri ca fiind amuzante si distractive.

* Dezvoltati o iubire si o compasiune mai mare pentru tot ce este viu. Experimentati, de asemenea, stari de iubire si bucurie.

* Traiti in momentul prezent, fara planificari, iar lucrurile se desfasoara natural in fiecare zi si in fiecare moment. Tot stresul dispare.

* Simtiti o pace incredibila. Experimentati o absenta a fricii si va simtiti in siguranta.

* Copilul vostru interior pare sa fi disparut (cu privire la probleme si rani), cu toate ca va place la nebunie sa va jucati si sa va zbenguiti. In general, doriti doar sa va jucati, sa va jucati si sa va jucati.

* Incepeti sa intelegeti felul in care totul este interconectat. Intelegeti ca nu exista greseli, totul este intr-o ordine divina perfecta si nu exista si nu a existat niciodata ceva „gresit”.

Instrumente de ajutor

Observatie: Nu tot disconfortul nostru emotional si fizic poate fi considerat „simptom de ascensiune”. Sunt unele perioade in care pur si simplu nu ne simtim bine, punct. De exemplu, putem avea doar o raceala sau o gripa… o tigara, uneori este doar o tigara.

* Odihna. Odihna. Odihna. Corpul vostru trece printr-o transformare incredibila si este suprasolicitat. Pentru cei foarte sensibili, cu sisteme nervoase fragile, odihna este esentiala. Am observat ca reducerea activitatilor mele si auto-ingrijirea atenta m-au ajutat enorm de mult. Acest lucru are ca efect secundar transportarea voastra in taramurile superioare.

* Apa este esentiala. Probabil ca cel mai mare ajutor este apa. Ne curata, ne neutralizeaza si are si alte atribute care vor fi descoperite. Beti foarte multa apa, scufundati-va si miscati-va prin ea (de preferat intr-o piscina) si programati-o prin intentia voastra sa faca tot ce va doriti. Exercitiul fizic, apa, renuntarea si increderea sunt cele mai mari ajutoare.

* Gasiti-va propriile instrumente de sprijin care sa vibreze la fel cu voi, fie ele acupunctura, yoga, exercitii de respiratie sau terapii conventionale etc. Sentimentul de a fi sprijinit si de a nu fi singur poate crea minuni. In plus, absolut fiecare dintre noi este sprijinit de catre familiile noastre de origine din stele si de catre ghizii nostri de ascensiune. Ei sunt aici pentru a se asigura ca nu primim mai mult decat putem face fata si pentru ca sa ni se OFERE intotdeauna ceea ce ne trebuie. Sub nici o forma nu putem ajunge in strada, someri si singuri! Noi suntem vedetele acestui spectacol incredibil si suntem mereu vegheati si calauziti.

* Trei chei esentiale: Ramaneti cat mai impamantati posibil (este mai usor sa mergem in taramuri mai inalte; Pamantul se inalta, iar ea ne va intampina si ne va imbratisa daca ne ancoram la ea), mentineti limite sanatoase (pluteste multa energie acum in jurul vostru si poate nu va simtiti ca voi insiva) si ramaneti in momentul prezent.

* Aveti incredere CU ADEVARAT. Daca puteti renunta, puteti ramane deschisi si nu veti sta in cale, veti primi o cantitate uriasa de ajutor.

* Fiti cat mai creativi posibil. Energiile superioare tanjesc dupa creativitate, iar voi, in mod firesc, automat si confortabil veti fi inaltati in taramurile superioare si se va deschide un canal ca energia sa poata curge mai usor.

* Incercati sa nu va opuneti procesului. Am descoperit ca frica si opunerea in fata procesului de ascensiune creeaza doar o experienta neplacuta. Totul se gaseste intr-o ordine divina perfecta. Si noi avem propriile fiinte speciale care ne monitorizeaza procesul (eu le-am vazut!) si nu ni se va permite sa mergem „prea departe”, intr-o zona de pericol. Nu ni se da niciodata mai mult decat putem face fata, chiar daca uneori ni se pare ca e chiar invers! La un moment dat, ghidul meu de ascensiune mi-a spus ca atitudinea, frica si opunerea mea creau cam 50% mai mult disconfort decat era nevoie.

* Monitorizati-va gandurile. Si acest lucru este foarte important. Gandurile inalte si pozitive va vor plasa imediat in taramurile superioare si va vor ajuta in ceea ce creati. Gasiti o viziune de „a ma simti bine” despre voi insiva si folositi-o des. Eu imi imaginez viata perfecta in multe feluri. Sa fiti convinsi ca se va materializa. Voi aveti viziunea, pentru ca trebuie sa o traiti!

* Lasati-va sufletul sa va calauzeasca. Avem tendinta sa controlam totul si poate ca de multe ori exageram. Daca dati drumul si cereti, sufletul vostru va va aduce mesajul de care aveti nevoie (fie ca este prin intermediul altei persoane, printr-o carte, e-mail etc.), iar el este un bun conducator prin aceasta tranzitie. Am descoperit ca „mai putin inseamna mai mult”. Procesul in sine are propria modalitate de a va purta acolo unde trebuie sa ajungeti, iar voi va puteti supra-stimula cu usurinta prin incercarea de a prelua controlul asupra sinelui vostru.

* Daca sunteti calauziti sa luati suplimente alimentare, luati-le. Corpurile noastre lucreaza in plus. Plantele calmante ajute, de asemenea.

* Chiar daca doctorii sunt derutati de simptomele voastre, intrucat nu se potrivesc cu ceea ce cunosc ei, ei tot pot fi de ajutor. Corpurile noastre si-au pierdut echilibrul si voi aveti un dezechilibru chimic, dezechilibru hormonal, dezechilibru de tiroida sau oricare altul ce poate fi diagnosticat de catre un medic. Doctorii par sa inceapa sa inteleaga ce se intampla. Doctorii si asistentele mele medicale din Asheville, NC mi-au spus de multe ori sa ma inconjor de lumina alba, sa am grija sa nu preiau energiile altora si ca eliberam vieti trecute. Chiar se trezesc!

* Petreceti cat mai mult timp posibil in natura. Cerul este inca albastru, soarele continua sa rasara si natura continua sa infloreasca si sa prospere. Va veti simti bine cand va veti conecta la natura

* Faceti multe exercitii fizice. Daca sunteti prea obositi sa faceti exercitii, incercati sa va plimbati. Este important sa mentineti lucrurile in miscare.

* Imbaiati-va in lumina soarelui. Soarele poarta vibratia Noii Energii si chiar va ajuta daca stati in lumina sa in fiecare zi.

* Daca experimentati hipersensibilitate, schimbati-va stilul de viata in legatura cu multimile, agitatia si stresul. Evitati-le complet pentru o vreme si veti ajunge intr-un final intr-un loc in care stresul nu exista, intrucat va aflati in momentul prezent si, la urma urmei, nimic nu conteaza chiar atat de mult! Viata voastra va deveni SIMPLA.

* Descoperiti-va pasiunea. De multe ori, o situatie confortabila va v-a dezvalui pasiunea si misiunea voastra. Acest lucru face parte din plan!

* Petreceti timp cu noile fiinte micute. Ma joc cu copiii de la gradinita nepoatei mele. Multi dintre noii micuti sunt extrem de evoluati si va vor face sa va simtiti „ca acasa”.

* Faceti bai cu sare de mare.

* Din nou, apa. Intrati in ea si beti cat puteti de mult. In timp ce treceam printr-o perioada intensa de eliberare si tranzitie, ghidul meu de ascensiune mi-a spus sa intru in apa… nu intr-o cada, ci intr-o piscina. Acest lucru alina si calmeaza, iar miscarea prin apa chiar ajuta. Si, dupa cum stim cu totii, beti multa apa!

* Intalniti-va cu prietenii si pur si simplu ascultati ce au de spus. Amintiti-va, va „goliti” o mare parte a identitatii, iar aceasta poate fi unicul lucru pe care il puteti face uneori. Va ajuta mult daca ramaneti conectati cu ceilalti, chiar daca simtiti ca nu doriti sa fiti pe langa alti oameni. De asemenea, va va ajuta sa nu va mai ganditi numai la procesul personal.

* Gasiti metode nesfarsite prin care sa va faceti sa va „simtiti bine”. Cititi o carte buna, plimbati-va prin padure, faceti o baie, faceti un masaj, cumparati-va o masina noua, innoiti-va garderoba, urmati un curs de arta pe care v-ati dorit intotdeauna sa-l faceti, coafati-va, redecorati! Este foarte important sa va simtiti bine, iar universul va va sprijini la randul sau, in masura in care va veti sprijini pe voi insiva. Aceasta este starea noastra naturala de a fi si, totodata, ne plaseaza in taramurile superioare!

* Incercati sa nu va concentrati atat de mult asupra simptomelor pe care le experimentati, intrucat acest lucru nu va face decat sa le amplifice si sa le transforme in realitatea voastra! Procesul se va desfasura singur, deci este mai bine sa va concentrati si sa va implicati in lucruri care va bucura sau asupra sugestiilor din aceasta lista.

* Pur si simplu iubiti-ii pe toti… mai ales pe voi insiva.

* Faceti o afirmatie personala despre felul in care a-ti vrea ca propriul proces de inaltare sa se petreaca. Voi sunteti maestrul aici si nu trebuie sa va simtiti ca niste victime. Pe masura ce evoluati, va veti reaminti, intr-un final, de instrumentele prin care va puteti stapani propriul proces si experientele pe care le aveti.

The River

2010-04-26T14:25:00.002+03:00

Here and now, my eyes are clear,
In this moment, there is no fear.
As i stand in the miracle of us,
I find my freedom to confess.

There is a river flowing, inside
of me, With love and light.
It is long and oh so wide,
It flows fast and sparkles bright.

The river flows with these emotions,
Of all that's sweet and warm,
A river that could fill the oceans,
And have the power to transform.

To make two lives shine as the sun,
Two hearts vibrate as one,
Two minds with the same intention,
Two souls uniting in a single creation.

It is the river that swiftly flows
Between the shores of our hearts,
It is the blessing of our love,
It is our most holy vow.

Up and running...

2010-02-11T09:13:00.003+02:00

M-am trezit in dimineata asta si mi-am dat seama ca mi-e dor sa mai scriu. Cumva, nu mai simt chiar asa de mult nevoia dar imi place sa'mi vad gandurile pe monitor. M-am gandit ce sa scriu...si am realizat ca cele mai multe posturi de pana acum sunt inspirate din sentimente puternice, cand nu imi convine ceva, cand ma razvratesc, cand am idei contradictorii, cand am nevoie sa sper sau pur si simplu sa evadez in mintea mea, in propria mea realitate. Si in toate, ma leg de trecut, de viitor sau pur si simplu de ceva imaginar. Asa ca m-am intrebat: de ce cand sunt pur si simplu fericita, nu imi vine sa scriu?
Am incercat sa-mi raspund...Poate pentru ca atunci cand suntem fericiti, traim in momentul de Aici si Acum, adica in prezent. Nu vrem sa evadam, nu fugim de nimic. Suntem pur si simplu veseli si traim sentimentul full throttle. E destul de simplu. Plus ca, atunci cand personal, sunt fericita si plina de iubire, ma concentrez mai mult pe prioritatile mele, pe my muffin, pe facultate si mai nou~licenta, pe familie, si prieteni. Acesta e prezentul meu...sa iubesc si sa daruiesc...
Si apoi, mi'a venit o alta idee...cum ar fi, sa imi exteriorizez si aici bucuria? Sa ma ascult cand am sentimentele astea faine. Oare cum sunt in interior acum? Si cum m'as exterioriza in cuvinte? Hmm...suna interesant si e un experiment care ma tenteaza sa'l incerc.

Si ca sa recuperez...da, i'm up and running, 2010 se anunta plin de schimbari, energiile sunt superbe, si noul Pamant, ni'l cream singuri. Realitatea este asa cum ne dorim noi sa fie. 2010 e anul creatiei individuale. Asa ca zgandariti scanteia de Creator din voi si jucati'va ;) Ianuarie a fost un test run, Februarie este viu si ne spune "Alegeti!"...alegeti dupa sufletul vostru dubioaselor si dubiosilor :D

E Decembrie iubire...

2009-12-11T11:00:00.002+02:00

E decembrie iubire...

Sunt in starea in care nu-mi gasesc cuvintele. Vreau sa descriu ce traiesc de o luna, astazi, si cuvintele care le cunosc imi par prea putine pentru a transmite ce simt. Sunt imbratisata din toate partile iar mintea in zboara spre o singura fiinta...

Mai stiti cand vorbeam despre iubire neconditionata si acel El? El, care am crezut ca exista doar in imaginatia mea, si aveam doar senzatia ca-l vad din cand in cand in cate un om care imi traversa viata? Mai stiti ca ziceam ca il voi gasi, sau ma va gasi? Si va aduce-ti aminte credinta mea oarba in iubirea neconditionata?

Exista! Toata indoielile s-au disipat, ca o ceata cand rasare soarele. Totul este limpede. Fiecare pas si-a gasit ecoul si parca am fost intr-un treasure hunt, unde cumva fiecare miscare a fost indrumata pe cale. Totul se leaga...L-am cunoscut, este parte din mine si impreuna suntem Unu, intr-o absoluta armonie.

Exista o lume diferita, in care inainte eram singura...acum, suntem doi. Exista realitatea "Cealalta", unde sincronizarea, coincidentele, iubirea necondintionata, in care nu se asteapta nimic de la celalalt iar orice gest, cuvant, flow...sunt facute pentru bucuria celui care primeste. Regulile din lumea noastra par imposibile de afara, dar aici, totul este posibil. Vorbim de alte dimensiuni, de interactiuni libere, de sinceritate, de viata in cea mai simpla forma a ei, in care orice provocare apare, se discuta pe loc, se echilibreaza si se arde. In care comuniunea cu universul exterior, natural, este vibrational absolut, iar nivelul la care comunicam este atat de inalt, incat uneori nici nu folosim cuvinte. Si ne bucuram ca traim ca oameni, ca suntem Aici si Acum si ca invatam si evoluam impreuna...

Iar daca inchidem ochi, ne deschidem unul celuluilat, si ne imaginam ca ne luam in brate, la kilometri distanta...simtit. Ratiunea doarme...iar sufletele noastre se manifesta...

Asa trebuie sa fie, asa Este, si noi suntem doar un exemplu, ca se poate...

ps: Noiembrie a fost intr-adevar "Sincronizare"...iar Decembrie are un flow de "Purificare", in care lucruri ascunse sau amanate, ies la suprafata, iar noi, in iubire, le eliberam.

E decembrie iubire...si Te Iubesc!

Pentru Noiembrie

2009-11-04T01:30:00.005+02:00

Trebuie intai sa spun ca mi-e dor de mare. Imi vine sa rad cand ma gandesc la vara asta nebuna. Sick frate! In tot sensul cuvantului, in cele 4 vanturi...Ce fluturi am in stomac cand ma gandesc...Pfoai, pai eu de atunci, ma trezesc dimineata zimbind...si nu exagerez. Nu stiu ce s-a intamplat dar Marea...anul asta...m-a schimbat...mi-a luat toate bagajele si m-a lasat sa plutesc linistita si intr-un relash total. O ador...e..e tot ce imi trebuie, si imi da exact ce am nevoie. Are grija de mine... (acum incep sa rad cu lacrimi ca mi-a intrat in playlist Morsa de la Kumm)

Si mai rad ca imi vad cutia pe jumatate goala de Skittles Crazy Sour...sursa mea de energie in Vama..."Aveti incredere in curcubeu!", eh da, ca bine a zis si Ziggy Marley "There's a rainbow in the sky, all the time, don't be blind".

Woai si vreau sa ajung la Kumm in Cluj pe 6, vinerea asta...si nu vreau sa merg singura [edit ulterior...nu m-am mai dus :(]...Si simt ca o sa fie nebunie si delir...ca doar ii Vinerea Magica :D "N-ai decat sa ma cauti si o sa te gasesc" [Hai noah ca mai limpede de atat nu are nici un sens sa fiu :))]

Simt eu asa, ca Noiembrie vine cu niste flow-uri geniale...pluteste in aer si vad sclipiri in aer. Ma gadila si numai ideea la cat o sa ma distrez luna asta...din lucruri mici, mari...lucruri simple sau intortocheate, ba chiar si stand in pat si numarand caii verzi de pe pereti sau fugind prin oras de sus in jos (pe laterale acum nu vreau sa o iau..sic! :)))

Astea's flow-uri de scortisoara si poze din Vama...de asta o iau pe aratura. Ba mi-e dor, ba incep sa rad cu lacrimi la cate chestii faine s-au intamplat de atunci incoa'. Bah...misto, ce sa zic? Ma bucur de nou ca un copil mic...si cum fiecare zi e ceva nou...ies in balcon si rad la soare (si pe urma fug rapid in pat ca-i frigul de pe lume)

Good ripples friptilor si dubiosilor ca stiti voi care sunteti (numa cineva anormal ca tine sau ca tine, e in stare sa citeasca fragmentele mele de ganduri)

ps: Laitmotivul lunii este : "Sincronizare". Nu va uitati asa la monitor ca am dreptate...vorbim in Decembrie :)))

Samhain Blessing

2009-10-31T00:49:00.003+02:00

Anotimpul luminii se incheie perfect in aceste ore, iar anotimpul intunericului vine in intampinarea noastra. Ma bucur ca ma sincronizez si petrec acest timp meditand la perioada dintre cele doua sarbatori celtice, Beltane(15 Mai) si Samhain (31 oct-1 nov) care incadreaza ceea ce anticii numeau "season of light". A fost o perioada superba, in care am avut sansa de a scoate la suprafata, la "lumina", multe rani si provocari pe toate planurile. Le-am constientizat si am fost ghidata cu grija de sufletele din jurul meu, in asa fel incat am reusit sa invat lectiile pregatite. Acum, sunt linistita si impacata iar ceea ce inainte as fi numit "greseli", pot spune ca sunt oportunitati. Spun asta pentru ca recent, am facut din nou cunostinta cu mine, cu un nou Eu. Am descoperit noi modalitati de a reactiona in situatii aparent complicate. Detin autocontrol care izvoraste in momentele necesare si am rabdarea sa astept momentul oportun in care deciziile mele sa primeasca valoare. Nici mai repede, nici mai tarziu, ci atunci cand este timpul lor. Incerc sa nu ma mai sperii asa de usor, si sa nu mai proiectez scenarii in viitor pe care sa le traiesc la intensitatea unei eventuale indepliniri. Acest lucru aduce nefericire iar eu rezonez acum cu ceva diferit, din gama opusa a sentimentelor. Ating din nou echilibrul interior, de care aleg doar sa ma bucur, fara sa analizez in exces motivul si scopul lui. Si foarte important, nu mai port lupte in mine intre ce simt si ce ar trebui sa simt. Timpul si energia mea, le indrept spre adevar, pe care il celebrez si accept in toate valorile lui. Ce ma intriga, este ca am reusit sa dezleg lanturile care imi provocau dependente. Prieteniile si orice fel de relatie, se bazeaza la comuniunea a doua entitati care aleg sa fie impreuna, isi respecta liberul arbitru si se bucura de prezenta celuilalt in viata lui/ei. Mai mult de atat, este prea mult. Iar cand vine momentul ca unul sa mearga mai departe, pe un alt drum, decizia este respectata si tratata cu libertate maxima si bucurie. Asa consider ca e corect. Atunci, cum pot eu sa ma supar pe cei de langa cand aleg sa-si continue evolutia intr-un mod diferit de al meu? Sau de ce m-as simti vinovata cand eu aleg sa ma indepartez? Toti suntem interconectati, nimic nu dispare si totul se transforma...Sunt aici sa cresc, sa invat si sa ajut, sa fiu fericita, sa iubesc si sa visez...

Va urez ca energia sarbatorii de Samhain, a focului primordial, sa va echilibreze si sa va eliberati de orice durere v-ar apasa acum. Zeul si Zeita sa va binecuvanteze!

~Pentru fiecare sfarsit, un nou inceput...~

Scrisoare intentio-sa spunem-nata

2009-10-29T01:05:00.003+02:00

Stimate domn,

Va scriu cu intentia de a va relata un eveniment care a avut loc in seara aceasta la Festival. Nu am indraznit sa va scriu de ieri, desi atunci a avut loc pentru prima oara...intamplarea. Astazi, doar s-a repetat. Dar m-a convins. V-as fi scris in versuri, in limbi straine dar nu mi-am gasit argumente solide pentru a face asta. Voi incerca sa fiu concisa si sa va fie cu ingaduinta, daca ma voi indeparta de la subiectul principal - intamplarea -, sa nu va incruntati. In ce tine de exprimare, sper sa va fie pe plac. Muza invocata ca inspiratie s-a lasat asteptata si am fost nevoita sa o concediez.

Rabdare domnul meu, acum ma intorc la ce este de adevarat important. Cum am inceput, in seara aceasta de Brumarel tarziu (Octombrie), urmarind un film despre Statia Mir si apoi despre artisti si lupta artei cu moartea, mi-a suflat peste frunte zeita Atena, ganduri revelatoare. Anume, independentul sentiment de a impartasi bucuria si emotia mesajelor din film, cu cineva ca domnia voastra, care cu siguranta a-ti fi savurat calitatea si profunzimea ideilor. Trecerea timpului mi-a fost invatator si din intelepciunea sa mi-a daruit taina intelesa astazi. "Conectati suntem cu totii, asemeni radacinilor de maslini, si pentru a patrunde in adancurile simtamintelor, este necesar ca valul Iluziei sa fie inlaturat." Am inceput sa rad pentru ca v-am simtit prezenta calda si zimbetul, iar aceasta, s-a perpetuat, existand chiar in momentul in care va scriu. M-am bucurat pentru ca norii tristetii nu m-au amenintat si o noua victorie isi poate deschide aripile.
Va marturisesc ca placerea oferita de compania voastra a ramas neschimbata, desi posibilitatea de a comunica este in prezent, restransa. Pastrez asemeni unei dragi comori discutiile noastre si sper ca zeii sa ne binecuvanteze cu zile linistite in viitor, pentru a putea imbogati amintirile comune. A venit vremea sa inchei, de teama sa nu va fi plictisit.

Va trimit ganduri in cantecul greierilor si imbratisari de rasarit...

Revolution...

2009-09-21T18:42:00.006+03:00

In vise, oamenii duc lupte in ei, subconstientul lor iese la suprafata si tot ce nu vrem sa infruntam pe zi lumina, se ridica din intuneric, noaptea. In vise, adevaratul nostru Sine, se manifesta, fie ca vrem sau nu. Intrebarea care a existat dintotdeauna, este: vreau sa ma cunosc? Da, vreau cu adevarat sa infrunt tot ce neg constient? Poate...

De doi ani, am incercat sa creez un Eu exterior, placut, sociabil, amabil, deschis. Sa vad mereu tabloul in ansamblu si sa nu ma mai preocup atat de mult de acele detalii care alcatuiesc ansamblul. Si, sincera sa fiu, a fost destul de usor. M-a ajutat foarte mult. Am inceput sa spun "da" in situatii in care acum 3 ani as fi spus "nu". Am calcat cu multa incredere in aglomeratii de oameni, si nu mi-a mai fost teama. Dar in acelasi timp, am ajutat la crearea unor scenarii, si m-am lasat dusa de val, ca sa vad cum as reactiona. Astfel am acceptat ca valabila, expresia "invatam din greseli". Defapt, spun ca am fost de acord sa fac greseli, pentru a colecta experienta si pentru a invata cum sa ma comport in acele situatii. Am ajuns chiar sa cred ca ce fac eu, e bine. "Fiecare sut in fund e un pas in fata", as putea sa spun ca devenise un laitmotiv. Si unde m-a adus? Sa conving pe altii, ca si asa e bine. Sa impart din "intelepciunea" dobandita. "Stai linistit/a, am fost si mai rau" si "Ca sa iesi la lumina, trebuie intai sa-ti cunosti intunericul" erau replicile mele forte. Si ce senzatie de superioritate mi-a dat...

Si cum dualitatea este sfanta, mi-am creat un spatiu de refugiu. Simteam ca nu e foarte bine la ce ma supun, asa ca de cateva ori pe luna, fugeam de tot, ma ascundeam, ca sa imi recapat puterile. Ce insemna acel refugiu? Sa sper cu o naivitate atroce in ceva mai mare decat mine. Si sa-l ridic la rang de "scop ideal" pentru care sa traiesc. Iubire neconditionata. Ironic, nu? Am citit multe carti care dezbat teoria, le-am absorbit cu o sete crunta. O vroiam atat de mult! A devenit greutatea de contrabalans. O numesc greutate pentru ca ma facea sa ma simt ca si cum nu o merit. Atat de mare, atat de perfecta, si atat de imposibila de atins. In refugiul meu, plangeam cu sughituri. Ma tot intrebam "de ce", ca un om slab care considera ca nu are controlul propriei vieti. Ma invarteam intr-un perpetuu vartej ametitor, unde totul isi pierdea conturul. Iar apoi, se asternea linistea. Nu mai auzeam nimic, nu vedeam nimic, realitatea devenea doar un ansamblu de deziluzii triste in care cadem zilnic. Amorteam. Si era bine...

De doi ani, am mers pe motor automat, in stilul asta. Nu ma mutam pe "Manual", pentru ca trebuia sa fiu constienta de prea multe detalii si consideram acest lucru teribil de obositor. Am cautat varianta cea mai usoara. Vulnerabilitatea mea era de neatins, era ascunsa cu grija dupa ziduri de idei. Cutia mea de rani, "cutia Pandorei", avea sa stea mereu in intuneric. De ce? Pentru ca asa ma simteam puternica, in control, durerea nu-si avea sensul si o aruncam, ca o piatra in marea subconstientului. Bineinteles, nimic nu este pentru totdeauna, asa ca toata "lumea" mea atent ingrijita, s-a intors impotriva mea.

Am inceput sa visez. La propriu. Vise puternice, intense, care ma cutremura cand ma trezesc. Mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Jung spunea ca visele sunt defapt, cel mai adevarat auto-portret a ceea ce se intampla in subconstient. "Vocea" din interior, imi vorbea, striga pentru a-mi atrage atentia. Si am realizat asta recent. Am acceptat provocarea si am inceput sa cobor pe scara. Am scris mai demult un post, in care am zis "Am coborat in adancurile mintii mele, pe o scara. Am simtit linistea gandurilor care nu exista. In fata mea, am vazut o oglinda. M-am apropiat de ea, si m-am oprit. Eram Eu... ". Acum am un deja-vu. Repet actiunea. Dar nu adorm. Astfel primul pas a fost facut. Imi ascult visele si incerc sa-mi dau seama ce mesaj imi transmit. Sa-l inteleg.

Interesant este ca, daca am descoperit ce trebuie sa fac, ma aduce pe un teren instabil. Ajung sa imi dau jos, de bunavoie, acea protectie infailibila, si redevin vulnerabila. Permit, ca prin recunoastere, sa fiu cu toata garda jos. Bine, ma refer doar fata de o persoana, nu de o armata, dar si asa...Ma risc? A trecut atat de mult timp de cand am facut asta ultima oara...Si oricum, am un curaj nebunesc cateodata, dar ma intreb daca acum e momentul sa...

Adevarul e ca m-a luat total prin suprindere. Lasand fricile deoparte, e exact ce cautam, sau mai bine zis, asteptam si ma fascineaza ca nu este vorba de perfectiune sau ideal utopic...e uman. Si ma atrage ca pe un fluture la lumina. Da, ma ustura un pic ochii, e stralucitor, dar mi se si ajusteaza vederea. Iar ochelarii, metaforic vorbind, ma ajuta sa clarific situatia, si sa-i aduc limpezime. As vrea sa stiu ca de data asta, nu e totul in mintea mea. Sa mi se spuna "Da, asuma-ti riscurile, mergi all in, si arata-i samburele care a inceput sa incolteasca in inima ta. Totul va fi bine..." Si atunci...as face-o...de ce? Pentru ca a inceput sa-mi pese si pentru ca am trecut propriul meu test "with flying colours"...si pentru ca merita :)

ps: Daca nu ati inteles nimic...e ok...e codificat ;) Eu doar am inceput sarbatorirea echinoctiului celtic de toamna...

[hint: Noitulover]

Ce de septembrie...

2009-09-08T13:30:00.003+03:00

Nu stiu cum e pe la altii, dar la mine a venit toamna, anotimpul meu preferat. in primul rand, e ziua mea ha-HA!Dar trecand peste acest detaliu nesemnificativ, am observat ca lumea din capul meu nu mai e chiar asa de mult in nori. Sigur, la o psihanaliza hardcore, un om infratit cu Jung mi-ar demonstra opusul...dar cui ii pasa? Bun, acum sa ma explic. Dupa o deliranta seara de wannabe furtuna in Vama (nu ma sperie pe mine nici un cocktail de ploaie si fulgere), la Stufstock, mi-am luat un bilet la clasa 1 spre mintea mea twisted, si ce m-am gandit eu? Ia sa aduc o tzara de claritate pe aici. Asta inseamna sa-mi "revizuiesc comportamentul". Stati linistiti, nu devin un om serios, nu as putea oricat de tare mi-as dori. La ce ma refer e ca vreau sa mai ascult vocea aia din cap, care imi mai recomanda cum sa ma comport, ce sa zic, ce alegeri sa fac. Si pentru glorificarea unei discutii despre "instincte, feeling & co", sa permit acelui gps interior sa aiba un cuvant de spus. Da, da, e la risc, e cu "all in", dar noah, daca nici asa nu e distractiv, atunci nu stiu ce e. Si pe tonuri de Yann Tiersen, raman dedicata cauzei "Love is coming, love is coming to us all", ca doar ce altceva am mai bun de facut intr-o dupa-amiaza de septembrie. Si imi vine deodata, sa gandesc in versuri, sa desenez, sau pur si simplu, sa inchid ochii, sa ranjesc si sa ma bucur de fluturii din stomac, care ma gadila :)).

Am o propunere pentru voi. E un film, cu nuante frantuzesti. O cafenea, Edith Piaf, parfumuri discrete, dantela, subtile straluciri de perle, domni eleganti, sarutari ascunse de o palarie ampla, soapte si promisiuni in vesnicie...aah...ce frumos...lasati-va pe spate, inchideti ochii, si visati. Visati dragii mei dans les drôle bras d'amour...

Au revoir mes amis...

Verzi si uscate

2009-08-30T03:11:00.006+03:00

Can I play with madneeeess? Firar sa fie ca mi s-a blocat melodia asta in cap. Le-am zis ca nu o sa pot dormi din cauza ei dar, ei nuuuu. Eh asta e. Eh si de dragul jocurilor din bar de sambata seara, am sa spun cateva cuvinte care imi vin acum in cap: mercur, stramb, pitici, spiridusi, filfizon, matzapazlic, coropisnita, vise perverse, un varcolac in calduri, siii...ce a mai fost? Aaaa, fragmente de meteorit, Terente, accent ardelenesc, si probabil prea multa tequila la o masa. Sa se sparga shoturile din "palmierii lui Mazare" daca va mint.

Unii viseaza, altii se joaca, altii fac poze, unii rad cu lacrimi si doar unul pune muzica. Asta da film! Si scenaristul? Imaginatiile noastre bolnave si un pachet de carti din Vama :D

Can I play with madneeess?

Eu pot, voi?

...ma duc sa dorm :))

ps: post dedicat unui August de delir! Fie ca Septembrie sa fie si mai si!

Iron maiden - Can I play with madness

It's all in my head

2009-08-27T00:09:00.003+03:00

Baby, it’s all in my head…

Sea shore sparkles in the green sun,
Four-five fishes are out having fun.

Stained-glass sea shells are on the run,
One of us should be holding a gun…by now.

Sweetie, there’s sand in your dread.
Again, I’m guessing it’s all in my head.

See the reaper, teared in a time shred,
Covered in ribbons and chained in red…aside.

Oh honey, must we get inside the twirling mist,
Or find a yellow-mellow fist or wrist?

No… I know by now the taoists exist,
Paint in chalk a talking tree, I insist…shock!

Thought dunes flow in carbolic runes,
Scales and wishes and drumming spoons.

My oh my, I dubbed the timing tunes
The voices laughed at old cartoons…stay.

And if by now, you still don’t understand,
The final riddle, is my own mind-magic land.

La 5 dimineata...

2009-08-23T04:18:00.003+03:00

Am spus o data ca lumea noastra, e facuta din lucruri mici. Nu, acum nu o sa le enumar pe cele din viata mea. E tarziu, si-s cam obosita, ca am jucat Mim cu niste dubiosi, in Friends (bar din Constanta), timp de vreo 3-4 ore. Ma gandeam numai ca am unul din momentele acelea care, stiu ca nu dureaza foarte mult, dar atunci cand e, ma bucur de el (chiar daca o sa adorm in urmatoarea jumatate de ora).
Imi place lumea mea. E frumos aici. Sunt fericita si oamenii din jurul meu, sunt si ei fericiti. Iar daca apar probleme, noi stim ca vine si rezolvarea atunci cand stie ea ca e timpul ei. Nu trebuie sa intelegem sensul lucrurilor, sa ne intrebam de ce. Nu de alta dar nimeni nu ne raspunde. Si asta nici macar nu e un lucru rau. Stim ca exista undeva o balanta imensa care mentine totul in echilibru. Si eu stiu ca daca imi vine sa plang, peste ceva timp, o sa rad. Nu ma mai sperie faptul ca nu stiu ce se poate intampla. Prefer sa merg in viata, ca si cum vad in fata doar urmatorii doi-trei pasi. Fiindca e atat e necesar. Mi-a placut analogia din The Secret: nu trebuie sa vezi tot drumul cand mergi noaptea cu masina. E destul sa ai lumina de la faruri care iti arata ce ai un pic in fata. Oricum ajungi la destinatie, in final.
Sigur, sunt om, si parca avem ceva genetic in noi, care ne face sa gandim pesimist. Dar oricat de mult m-as chinui, oricat de pesimista as fi, sau optimista, stiu cu siguranta ca atunci cand se intampla ceva fain, ma minuneaza. Da, tot ma mir si ma ia prin suprindere. De exemplu, de unde as fi putut sti ca un om incredibil poate fi in acelasi tren cu mine, si timp de 3 ore, sa ma fascineze. Iar dupa aproape 3 luni jumate, sa continue sa-mi induca o stare de fericire, pur si simplu, neconditionata. Vorba aia, "It blows my mind..."
Nu inteleg sistemul, nu vreau sa am asteptari, vreau doar sa traiesc libera, zambitoare, sa fiu un om fericit cand munceste, sa visez fara limite, sa imi folosesc imaginatia in tot ce fac, sa-i ajut pe oamenii din jurul meu sa fie si ei fericiti, si iubirea neconditionata sa nu mai fie asa un mare mister. Sa nu ne mai chinuim in relatii, ci ele sa fie ajutoare pentru a constientiza ca toti suntem interconectati, ca fiecare, suntem mici stele, intr-un sistem extraordinar de mare si ca avem destula iubire in noi incat sa luminam viata celor din jur. Sa ne bucuram de compania acelui om special de langa, fara sa vrem sa-l bagam in lanturi, intr-o cusca si sa spunem ca e "al meu/a mea". De ce ne e atat de greu sa ne lasam sa fim vulnerabili? Ce? E mai bine sa ne inconjuram de ziduri de 10 metri inaltime si nimeni sa nu ne poata atinge de nici un fel? ... Iarta'ma umanitate...eu prefer sa ma risc. Prefer sa fiu vulnerabila si cu bratele deschise, sa-i zimbesc unui om din fata mea...sperand ca el sa ma imbratiseze inapoi, decat sa ma gandesc..."Dar daca profita si ma raneste?" Pai, poate ca ma va rani, dar poate, vom invata amandoi ceva de acolo...si peste un timp, ne vom multumi reciproc pentru acea experienta.
Nu sunt naiva, stiu ca exista si oameni rai. Dar mai stiu, ca atunci cand cineva te raneste, exista macar un om in viata ta care te va lasa sa plangi pe umarul lui/ei, si te va mangaia si-ti va spune ca o sa treaca si maine o sa fie mai bine. Nu imi mai este frica sa ma las condusa de sentimentul de fericire si iubire. Chiar daca nu am nici cea mai vaga idee unde ma duce. Dar am hotarat sa nu ma las condusa de frica. Daca as vrea sa traiesc doar in frica si sa ma feresc de situatiile unde poate m-as face de ras, sau as iesi ranita, cumva, m-as inchide frumusel undeva, m-as izola si am terminat balciul.
Eh, dar tot va veni un moment in care imi voi dori sa ies de acolo. Asa ca fara sa mai pierd timpul, ma bucur de viata si de lumea in care traiesc acum. Respir adanc, zimbesc...si va spun tuturor...Bine Ati Venit dragilor pe aceasta frumoasa planeta! Haideti sa ne bucuram ca traim aici, in acest loc, oricare are fi el, si acum, in acest timp. Ce poate fi mai frumos decat atat?

Imi vine sa spun "Multumesc!". Nu stiu cui, sau de ce...dar multumesc! :)
Nani bun dubiosii mei colorati ;)

Va las acum, cu Mike Oldfield - To Be Free:

Amintiri si Desene

2009-08-13T21:26:00.005+03:00

Astazi m-am pironit in fata televizorului si am incercat sa ma uit la Cartoon Network. In 20 de minute m-am enervat si ma gandeam, unde sunt desenele copilariei mele. Am intrat pe Youtube si ideile veneau una dupa alta. Asa ca m-am hotarat sa impartasesc cu voi acele desene care mi-au imbogatit zilele de kid (si in mod logic...nu am depasit starea aceea, ca m-am emotionat pana la lacrimi cand gaseam cate un desen drag...acuma inteleg de ce am ajuns asa. Fiecare desen m-a influentat intr-un fel sau altul)
In ordine total aleatorie:

1. The Jetsons

2.The Flintstones

3.Biker Mice from Mars

4.Pirates of the Dark Water

5.Gargoyles

6.Captain Planet

7.Teenage Mutant Ninja Turtles

8. Scooby Doo

9.Pac Man

10.The Biskitts

11. The Adventures of Blinky Bill

12. The Smurfs

13.Pingu

14.Babar

14.The Pinky and The Brain

15. Bobby's World

16.Viata cu Louie (In romana e mult mai tare :)) )

17.Thomas and Friends

18.Franklin the Turtle

19.Beetlejuice

20.Ghostbuster

21.Adams Family

22.The Real Adventures of Johnny Quest

23.Top Cat

24.Jabberjaw

25.Dick Dastardly & Muttley In Their Flying Machines

26.Hong Kong Phooey

27. Captain Caveman

28.Dynomutt the Dog Wonder

29.Funky Phantom

30. Familia Tofu

31.X-men (dar Evolution, ca astea imi plac mai mult)

si ca cerinte speciale, the saga continues:

32.Swat Cats

33.Justice League

34.Saber Rider

35.He-Man

Hope you're happy now ;)

Perseids

2009-08-13T10:22:00.002+03:00

Last night, i've been gazing at the sky,
Wish-washing my head with thoughts.
I even saw white ghosts waving shy,
And drop-down stars like tequila shots.

But then, someone painted canny clouds,
And made the shiny lights go off.
I closed my eyelids and left the crowds,
Found out - stardust made me caugh.

The Perseids are here and dying...
We can't do nothing about them.
So lay your dreams and stop the sighing.
The moonlit talks in, R.E.M...

De ce iubim Vama Veche?

2009-08-05T22:27:00.004+03:00

Nu stiu de ce o iubiti voi, dar eu stiu :D
Pentru ca in Vama:
~imi intra alge in par cand ma balacesc in mare
~toti oamenii viseaza in culori
~acolo iau delirul cel mai puternic
~vad stele cazatoare
~pot sa meditez pe nisip si sa-mi intre furnici intre degete si sa ma gadile
~mi-am facut o cutie de mici comori care stralucesc
~lumina acolo e cea mai frumoasa
~in loc de cafea poti sa fac baie in mare
~ne putem iubi neconditionat fara intrebari
~pot zimbi fara nici un motiv
~pot sa fiu sugar high pe bomboane mov de Skittles
~in Hand, pot sa pictez de la 12-3 si noi doi sa avem "stalpul" nostru
~am fluturi stomac
~Am gasit bomboane care pocnesc in gura si simteam ca-mi eletrocuteaza creierul
~dimineata aud in drum spre cort, un cocos nenorocit care'mi sparge toate filmele :)))))
~tot timpul raman fara baterii la telefoane
~am invatat sa inot un pic sub apa
~atunci cand am auzit vocea lui Pittis la Folk You am plans ca un copil
~o mare de oameni au cantat ca vrem Ardealul :D Power to the People :D
~deja am traditia de am scranti cate un picior cand dansez pe nisip :))
~el se taia in scoici si ma ferea pe mine
~intotdeauna e cineva care gaseste un petic de nisip in mare, acolo unde e plin de pietre
~in mare, daca incerci sa te saruti...marea stie cand sa-ti spuna sa iei o pauza =))
~e plina de coincidente si sincronizari si traiesti fiecare secunda aici si acum
~poti juca poker pe pietricele La Pirati si cu scoici pe plaja
~am inceput sa vorbesc cu oltenisme si sa ascult hard-cuor muoldoveniesc :)))))
~mi-as fi vandut si un rinichi pentru hainele colorate :))) dar am avut noroc cu o voce care ma tinea de mana si imi spunea usor "doar ne uitam, da?"
~l-am gasit pe Tiki God si mi-a promis ca pot fi si eu Tiki Goddess din cand in cand :))
~am descoperit ca nu e ok sa fac air-drumming cu 1/2 mar glazurat pe bat, ca-l scap in nisip
~un fript mi-a spus ca sunt "mirobolanta" :D

...si pentru zeci si mii de alte motive, care mai de care, pe care le pastrez intre mine, el si mare :D

Ascultati si zimbiti:

Maria Gheorghiu - Vara intamplator

Si o nitzica de visare:
Mircea Vintila - Iubirea cea mare

Uitam...sau ne aducem aminte

2009-07-18T03:21:00.003+03:00

De cateva ore ma bazaie o intrebare. Inainte sa uitam ceva...ne aducem aminte? Ce se intampla cand uitam? Trebuie sa ne pregatim constientul sa porneasca trenul spre subconstient unde va plasa intr-un mod foarte organizat, gen WALL-E, acei oameni sau intamplari pe care ii/le uitam? Nu cred ca o sa imi dau vreodata seama exact momentul in care uit, dar in mod clar am sa stiu cand am uitat. Cand ma refer la actul de "a uita", acum vreau sa pun accentul pe acele stari care le aveam intr-un anumit moment, langa anumiti oameni si care, acum, cand revad poze...nu mai simt nimic. Gol. Absolut gol. Un gol sec, inutil, ca si cum as fi trecut cu vreun instrument si am facut o gaura, acolo unde erau amintiri placute. Nu cred ca imi place foarte mult chestia asta.
Dar un lucru e sigur. Sunt totusi anumite detalii in viata mea, foarte placute, care este imposibil sa le uit. Cum ar fi Julius Meinl, "fript", zambetul cand vad un "Lucky Strike", esarfele, gentile colorate, haine second-hand, cerceii, multi cercei, dread-ul din Vama, scoica mov, dream-catcherul, manutele de pe peretele meu (albastre si verzi), muzica, bratarile, pozele din portofel, si acele expresii: "sa-mi bag cracul", "10 minute", "baza-i baza"....
Ele revin, over and over again, ca un lait motiv al zilelor unui inceput de 2009 diferit...si mereu ating o coarda sensibila vibratiilor, care ma zdruncina din rarunchi. Si mi se face dor, si vreau sa sun sa-mi cer iertarea, sau sa scriu...dar apoi mi se pune un nod in gat. O voce inauntru ma intreaba ce cred ca as rezolva, si de fiecare data ridic din umeri. Pentru ca e ciudat. Nu vreau sa-mi cer iertare ca sa dau timpul inapoi, nici ca sa ma simt mai bine. Nu vreau sa cos o taietura, sperand ca se va vindeca, nu vreau sa aud nici ca am fost iertata...pentru ca simt ca nu am fost. Liniile au fost trasate in directii diferite, si poate miscarea produsa s-a calmat, si un echilibru a aparut din nou, dar bineinteles, perfect diferit de cel initial. Drumurile noastre au ales alte directii si am obosit sa ma gandesc "cum ar fi fost daca...". Daca as fi ales sa cer ajutorul in loc sa iau decizia mea, daca nu as fi zis nimic, daca nu as fi plecat din prima...dar daca asa a trebuit sa fie si e cazul sa merg si eu mai departe?
De mers...merg inainte. Dar ma uit constant in spate. Nu stiu ce/pe cine astept sa vad venind de acolo, ca sa mergem impreuna, dar un lucru il stiu sigur de tot. Nu mai cunosc 3 oameni, si ele nu ma mai cunosc pe mine. Si faptul ca imi aduc aminte in fiecare zi, si mai povestesc cate o intamplare faina, ma face sa merg inainte...si sa ma uit in spate.
Ma gandesc acum la ironia timpului...nici nu mai stiu de ce eram atat de suparata atunci....

Iubire si pace dragelor...ca alta modalitate nu am curaj sa abordez acum...

And so we listen...

2009-07-15T23:21:00.002+03:00

I hear you search in vain,
No stain, just a sign of Cain.
Film it, print it, close it in a box,
Licking, sticking, like a 20th Century Fox.

Staring, cutting, thoughts of a She so shy,
Feeling, flying, above the blue grass...sky.
I hear they left, searching behind,
I hear the colours bleaching blind.

I hear the second stops a clock,
When she reads a book in shock.
But bugs don't bugger off;
No matter...

Din mintea mea...

2009-07-14T00:10:00.006+03:00

Avertisment: Continua sa citesti fara sa cauti, sa asculti fara sa intelegi, sa vezi fara crezi...pur simplu...

E noapte. E tot timpul noapte cand scriu, dar e tot timpul noapte si cand stau in pat, cu o mana sub cap, si incerc sa-mi raspund singura la sute de intrebari. Le desfac in firicele mici de nisip, le arunc in aer, si ma uit la ele cum stralucesc in scurta licarire care o fura din felinarul de langa balconul meu. In ultimul timp, mi-am pus multe intrebari. De ce ma vad ca o cutie plina cu piese de puzzle, de ce tot ascund parti din mine si le fac pierdute, de ce in ciuda a multor intamplari dubioase, ma simt atat de libera, de unde linistea...Am un sticker lipit pe perete, chiar langa monitor, care spune "Peace is possible...". De atat de multe ori mi-am aruncat privirea peste el, si devine din ce in ce mai plauzibil mesajul. Poate unul din motivele pentru care se intampla asta, este pentru ca oamenii apropiati au inceput sa se obisnuiasca cu felul meu de a fi, de a gandi, de a ma comporta. E ceva sa nu mai simt priviri care nu inteleg si in schimb sa aud replica: "E Andrada, e normal, stai linistit, o sa te obisnuiesti" dupa care urmeaza tot timpul un zimbet sincer de prietenie.
O alta treaba, e ca poate, datorita faptului ca am indepartat un numar destul de mare de oameni de langa mine, am ramas cu cei care intaresc regula "Apa trece, pietrele raman..." Si ma refer la cei care raman aproape, chiar daca trece si 1 an in care nu povestim si nu stim nimic de celalalt. E ironic...ca nu cei care sunt zilnic, 24/24 langa noi sunt cei care rezista...ci aceia care rezista furtunilor din tropice (aka lacrimi) sau cele din desert (aka comunicare aparent lacunara survenita in urma a X motive). Imi e dor de cei care nu mai sunt acum in viata mea, de fiecare om in parte care a venit si a plecat, dar numai de ei mi-e dor. De ceilalti, aceia mai dubiosi, stiu pur si simplu ca sunt cu mine oriunde, ca au camaruta lor in ceea ce numim simbolic "inima". Sunt cei a caror prietenie s-a gravat adanc iar exemplul lor este zilnic in constiinta mea. Si ma bucura, ca nu sunt niciodata singura.
Un alt mic detaliu sunt sincronizarile, sau ce numim mai colocvial "coincidente". Sunt acele sclipiri de inspiratie de a merge in dreapta si nu stanga, sau de a merge mai tarziu undeva, sau de a pleca mai repede, sau chiar, simplul gand de a da un telefon si de a anunta pe cineva ca esti in gara Y ptr 10 minute, si celalalt vine. Daca inca nu v-ati dat seama, e vorba de acel je ne sais quoi care ne face zilnic viata mai frumoasa...Dat-i voi un nume, al marelui Regizor al lumii care muta piesele de joc...nu conteaza defapt...cu sau fara nume, aceste sclipiri de geniu, exista, ca vrem ca nu vrem...si ele mereu ne scot un "wow", cand sunt mai putin pregatiti...pentru ca atunci sunt momentele cand avem nevoie de acel "wow". Nici mai devreme, nici mai tarziu.
Si acum ma amuz, si rad in sinea mea, ca acum 15 minute...vroiam sa inchid calculatorul, si sa nu mai scriu...si mai haios...e ca poate, doar poate...cineva simte ceva cand citeste aberatiile mele si daca gandurile mele pot provoca cea mai mica reactie...eu sunt fericita.

Nani bun dubiosilor! ;)

Lucent Veils

2009-05-28T22:09:00.005+03:00

I used to listen to the voices in my head,

Telling me to make a stand.

I used to see secret signs from the universe

On the purple street shades.

But somehow it seems strange and twisted,

That now I’m looking for a change…

Fighting has expired about 3 months ago,

And now I swim in lucent veils, with love

Of all I used to dream about.

A person or just a figment of imagination?

A crayon drawing by the hand of a child,

With big brown eyes and a muffin smile.

And see questions and I see Why’s…

But everytime, I chose Why Not’s!

Instead of just wondering on a straight line,

Or reading the future with no rhyme.

Adventurous type, with sand in your shoes,

I’m giving this puzzle a try,

Because I see rainbows in the sky,

And I believe in dragon faeries.

But best of all and you know it’s true,

I think reality has a twist, with you

By my side…

Trips don't rhyme...

2009-04-24T16:29:00.005+03:00

How many trips do you need,
To earn a full-grown journey?
If only we had the tic-tac time -
To steal.
Do you really need the rush of hyperactive-selves?
With a broken compass...
...to find yourself asking questions with no answer,
while others live from 9 to 5.

Take a pencil, little one, and draw the line.
Then cross the border, where wild rivers shine.

"I'm only looking for the words,
invented to change;
To write my own story, in riddles
- no rhymes."

Listening to: Porcupine Tree - Is this trip really necessary?

Haos

2009-04-20T16:25:00.004+03:00

"We live in a rainbow of chaos." - Paul Cezanne

Se spune in Theogonia lui Hesiod, ca Haosul, este starea de vid, de nimic, din care a aparut lumea. Incercand sa traduca in cifre, oamenii au spus ca un anumit sistem dinamic nonlinear, prezinta in anumite conditii, dinamici care sunt sensibile la conditiile initiale. Datorita acestei sensibilitati, comportamentul devine intamplator, deci haotic. De exemplu, daca intarzie autobuzul dimineata, cel mai probabil ne destabilizeaza programul pe restul zilei. Deci, datorita sensibilitatii programului nostru la factori externi, nu poate fi prezis decursul lucrurilor si spunem ca "ni s-a dat peste cap planul". In acelasi timp, cand spunem ca haosul este prezent in viata noastra, ne referim de obicei la starea de dezordine, in mediul exterior, in jur, cat si in interior, in cap, haosul gandurilor, care par sa se miste intr-o directie nedeterminata...haotica, care nu o putem prezice. Iar rezultatul dupa o perioada, la fel nedeterminata, este oboseala si lipsa de vlaga. Intrebarea e, ce facem in privinta gandurilor, folosind cele doua expresii ale haosului, filozofica si matematica?

Sa actionam in aceasta situatie, sa calmam gandurile, inseamna sa incercam sa stabilim noi o ordine a lucrurilor. Control. Sa folosim o forta pentru a ne impune propria logica asupra haosului existent. Perfect normal. Asta se intampla cand ne punem gandurile pe hartie si le dam o forma usor de inteles sau cand aranjam mai multe obiecte pe o masa. Rezultat: Haosul a fost spart si a fost instaurata linistea......Oare este adevarat?

Matematicienii spun ca Teoria Haosului nu este bazata pe dezordine, ci pe cea mai simpla ordine. Este vorba aici de ordinea creata datorita existentei mai multor sisteme similare. Atunci haosul, are propria sa ordine, in constanta prin care se transforma la impactul cu o forta exterioara. Oare noi reusim sa aducem ordine intr-o alta ordine? Daca da, se pastreaza? Sau isi continua miscarea la aparitia unei noi forte? Putem exprima in acest caz valenta actiunii noastre drept "inutile"?

As extrage de aici ideea ca noi avem tendinta de a controla ceea ce nu respecta logica si asteptarile noastre. Manipulam "energia" iar cand am descoperit ce sursa de putere este aceasta, am manifestat-o asupra altor oameni. Reactia lor a fost sa se simta slabiti, sa se lupte inapoi pentru a lua "energia" furata. Iar aceasta competitie...a devenit sursa tuturor conflictelor dintre oameni.

Haosul, face parte din noi, vrem nu vrem. Sa-l acceptam, inseamna sa constientizam o sursa imensa de creatie. Haosul nu inseamna dezordine...ci este defapt imprevizibilul, ceea ce nu vedem, ce nu cunoastem. Nu-l vom intelege niciodata daca actionam asupra lui, modificandu-l...atunci vom intelege doar ce am modificat, intr-o stare care oricum nu se pastreaza pentru totdeauna. Incercarea noastra de a aranja Haosul, este doar crearea unei Iluzii, nu Adevarul. Haosul este cresterea, crearea perpetua a energiei.

"One must still have chaos in oneself to be able to give birth to a dancing star." ~ Friedrich Nietzsche"

o mica provocare...

2009-03-23T01:28:00.004+02:00

Ce ai face daca te-ai afla intr-un oras nou, in care nu ai mai fost niciodata, cu cineva la fel de nou? Si ai avea posibilitatea sa faci orice...
Opreste-te un pic, din orice ai face acum, lasa grijile la o parte. Lasa-te purtat de imaginatie, te provoc. Nu conteaza cu cine esti, nu conteaza unde esti, poti fi oriunde...Nici macar nu are importanta daca ai senzatia ca nu te poate ajuta la nimic. Daca alegi sa iti rezervi o bucatica de timp, pentru tine, pentru ce iti doresti si accepti biletul imaginar spre un vis...atunci te iau de mana si facem un pas.
Esti in acel loc, langa acea persoana. Zimbesti, esti relaxat, esti fericit..."Ce ai vrea sa faci, acum?"

Doar tu poti raspunde la aceasta intrebare...

"Ask yourself, what makes you come alive, and go do it!"

"Sometimes, it's the smallest decisions that can save your life forever."

"Most of the important things in the world have been accomplished by people who have kept on trying when there seemed to be no hope at all."

“All that we are is the result of what we have thought.” - Buddha

Sfaturi pentru mine...

2009-03-11T01:48:00.006+02:00

Acum un an, in perioada asta, intr-o noapte oarecare, nu puteam dormi. Aveam sindromul "supradozei de ganduri". Se invarteau in capul meu, intrand pe o ureche si iesind pe cealalta, aveam senzatia ca adorm dar ma trezeam tot gandind...era ametitor. Asa ca am facut primul lucru care mi-a venit in cap. Am aprins lampa de pat, am luat foi si pix si am inceput sa scriu. Am gasit recent foile si mare mi-a fost mirarea sa observ ca tot ce m-am sfatuit sa fac atunci, (pe langa ca nu mi-am ascultat propriul sfat), se aplica si in prezent. Si suna cam asa:
"[...]Vreau sa fac lucruri care ma fac fericita. Sa zimbesc. Sa fiu printre oameni, sa ma bucur de umanitate. Sa respect trecutul si adevarul si sa ajut sa-l aduc in prezent, pentru viitor. Sa fiu un suflet liber si sa ma deschid spre frumusete si fericire, pentru a se produce schimbarea in bine, in mine. Sa eliberez orice gand urat pentru ca in locul lui sa se instaleze iubirea. Asa ca sfat pentru mine: Curaj Andrada, curaj! AI in tine puterea de a fi omul care ai vrut sa fii dintotdeauna. Mergi pe calea ta cu incredere, fa ce ti-ai propus, fara distrageri. Traieste cu respect fata de corpul tau, aici, si acum, si atat. Gandurile triste, lasa-le deoparte, sunt pierdere de timp si nu castigi nimic din ele. Cei care sunt langa tine, imbratiseaza-i, si multumeste-le ca au ramas in timpul furtunii. Si in special, arata-le cat de mult le apreciezi prezenta in viata ta. Cei care te irita, invita-i la o discutie si incearca sa gasesti o modalitate de impacare. Daca nu se poate, mergi mai departe, fiecare are lectia lui de invatat. Indentifica problemele in tine, pentru ca "nu stiu" nu rezolva nimic. Exteriorizeaza-ti disconfortul si echilibreaza-te. Respecta alegerile oamenilor din jurul tau, nu te autoinvita in viata lor, si fii constienta. Nu te grabi pentru numele lui Dumnezeu sa iei decizii, ci gandeste cu atentie, dar nici prea mult ca atunci pierzi momentul si ai curajul sa ceri ajutorul cand ai nevoie. Ai incredere in tine, linisteste-te si centreaza-te cand ai indoieli. Si mai reciteste din cand in cand aceste randuri, o sa iti aduca claritate in nevoie..."
Imi vine sa rad. E deja a treia oara cand uit cine sunt, imi uit visele si ma pierd pe drum. E cazul sa-mi ascult propriile sfaturi, si sa traiesc.

Mai mult decat cuvinte, acum actionez. Pun in practica...si e bine. Multumesc ca mi-ai adus aminte, multumesc pentru socuri si multumesc ca ai ramas cu mine.

Ma intorc Acasa.Deschid ochii...

Ursuletul Aici si Acum

2009-03-08T19:09:00.004+02:00

Face-ti cunostinta cu ursuletul meu. Este cel mai bun prieten al meu. E una din cele mai drage creaturi din viata mea. Imi zimbeste tot timpul, chiar si cand sunt suparata pe el ca nu imi raspunde. Sigur, de cele mai multe ori ma lasa pe mine sa ajung la concluzia care trebuie. Cu toate acestea, orice s-ar intampla, el ma ia in brate si ma suporta si cand rad, cand urlu, cand plang si cand nu spun nimic. El ma iubeste pur si simplu si recent, am realizat ca atunci cand vorbesc cu el si stam nas in nas, nu ma mai gandesc la nimic inutil. Nu ma mai streseaza nimic, nu ma mai preocupa nici o problema, si ma simt cu capul mai usor. E asa cum apare soarele pe cer, dupa ce a fost innorat si multa presiune., si brusc, te simti atat de bine si iti vine sa zimbesti.

Acum doua zile, ii povesteam unui prieten despre ursuletul meu si m-a intrebat cum il cheama. Mi-am dat seama ca nu i-am dat nici un nume. Ne-am gandit amandoi, si impreuna am intalnit ideea de "Aici, si Acum".

"Apoi, trebuie sa ne oprim. STOP. Sa nu mai fugim de responsabilitati, sa nu mai alergam dupa “solutii” miraculoase la problemele noastre, sa nu mai cautam nici o alta cale de iesire din cercul vicios in care ne invartim, si sa alegem singura cale adevarata si rapida - momentul prezent. Chiar acum. Opreste-te, si fii. Respira adanc, incepe sa simti ca esti mult mai mult decat ti-ai putea imagina vreodata ca poti fi, chiar in acest moment. Da, chiar acum, cand citesti aceste randuri. Fii asa cum esti.

Si cand gasesti aceasta stare, acest sentiment, observi ca lucrurile incep sa se miste, incep sa se aranjeze de la sine, asa incat vei constata ca apar diverse “coincidente” surprinzatoare, chiar in cele mai neinsemnate (aparent) situatii. Vei afla ca viata iti vine in intampinare, pentru ca tu ai facut primul pas." spunea Nicholas de Castella.

Asta inseamna sa traiesti aici si acum. Am ras si m-am bucurat ca ursuletul meu, ma ajuta sa fiu in aceasta stare, atunci cand am nevoie. Parca imi zice "Hai un pic, sa te opresti. Nu mai fugi in toate directiile. Fa o pauza si constientizeaza ca defapt, e soare, si ca ti s-a pus o gargarita pe varful nasului." :)))))

Pe ursuletul meu, il cheama "Aici si Acum", pentru ca imi aduce aminte sa fiu echilibrata si atenta, atunci cand uit.

Multumesc pentru idee dubiosule ;)

O usa.Un lacat.O cheie

2009-03-05T17:47:00.003+02:00

Azi noapte am visat ca stateam in picioare, in fata unei usi. Era o usa din lemn, cu model sculptat pe margini si cu un lacat la mijloc. Parea de culoarea mahonului. La baza, langa colturi, era asezata cate o lumanare de o palma inalta. Una verde, in stanga si rosie in dreapta. Gravata pe usa, la nivelul ochilor era scris: "Amor Vincit Omnia". M-am asezat pe jos si ma holbam la usa. Stiam ca as putea deschide usa, sau macar sa incerc, dar parca stiam deja ce o sa gasesc acolo.

La un moment dat a aparut un barbat in spatele meu, care mi-a pus mainile pe umeri. Am tresarit ingrozita. M-am intors dar nu puteam sa-i vad fata. "Intoarce-te cu fata spre usa", mi-a spus cu o voce care imi parea cunoscuta. M-am intors. El s-a asezat spate-n spate cu mine. Respira incet, adanc, si se sprijinea de spatele meu. Nu ma interesa sa stiu cine e, nu vroiam sa-l intreb nimic. Vroiam doar sa stau asa. Deja ma linistisem. Brusc, a inceput sa vorbeasca: "De ce ai incercat sa pui un lacat pe usa?", m-a intrebat,"Nu ai citit ce scrie pe ea? Daca tot vroiai sa nu lasi pe nimeni sa intre, puteai pur si simplu sa nu vii aici." "Ce are daca am venit?" l-am intrebat un pic ironica. "M-ai chemat si pe mine. Asta are. Si eu vreau sa intram amandoi acolo." Am ras "I-auzi! Si ce crezi ca o sa gasesti? Crezi ca poti schimba ceva? Crezi ca esti primul? Iti spun eu de acum. Orice ai gasi, o sa te faca sa pleci. Toti au plecat. De ce ai fi mai special?". Mi-a luat mana intr-a lui si a strans-o. "Nu fac asta pentru mine. Ci pentru tine...Tu trebuie sa accepti ce e dupa usa. Sa nu o mai refuzi, sa nu mai fi nehotarata. Nu conteaza ce voi face eu, ci doar ce vei alege tu sa faci." "Nici daca as vrea, acum nu am decat jumatate de cheie.""Asta pentru ca eu am cealalta jumatate..."

Si m-am trezit ca a sunat telefonul...

Eu.Scenariu.Sah mat.

2009-02-18T17:14:00.007+02:00

Astazi am stat de vorba cu un actor, la o cana de ceai. Am povestit verzi si uscate, am facut pauze de ras, si ne-am impartasit experienta de viata. La un moment dat, m-a intrebat daca am incercat sa scriu vreodata un scenariu. Am dat din cap afirmativ. "Bine...Te-ai gandit cum ar fi sa-l aplici in viata de zi cu zi?" M-am uitat la el, un pic stramb. "Cum adica?". "Simplu. Sa incerci sa iei fraiele in mana si sa incerci sa detii controlul asupra altor persoane. Cunosti oamenii, le dai voie sa se deschida destul cat sa-ti formeze o imagine in cap, si apoi tu ii legi asemeni unui papusier, pentru a incepe manipularea. Sunt cativa pasi care pot fi aplicati:
1. Intri intr-o situatie care angreneaza mai multe persoane.
2. Iti alegi 3-4 persoane de baza in jurul carora dezvolti o intriga.
- nu poti merge mai departe daca nu te convingi singur ca acea situatie este adevarata.
3. Castigi increderea oamenilor.
- Aminteste-ti ca din acest moment tu nu mai constientizezi planul. Ai intrat in propria creatie. Tu crezi ca filmul este adevarat.
4. Devii indispensabil.
- Pozitia ta e stabila si bine inradacinata.
5. Oamenii incep sa iti ceara sfaturi. Sfaturile tale sunt cele care vor fi semnele de circulatie pe drumul pe care ai pornit."
L-am oprit. Ma deranja ca cineva s-ar putea gandi la asa ceva. Dar eram curioasa. Ce se intampla mai departe?
"6. Te detasezi. Observi. Iti lasi creatia sa se manifeste."
"Bine, si apoi?" am intrebat intrigata. "Apoi exista riscurile. Te poti pierde in propria creatie si sa te intrebi, de ce ti se intampla tie asta, daca finalul este trist. Dar finalul tragic are loc atunci cand fara sa-ti dai seama...aplici aceasta tactica inconstient.Si totusi, ce este un final daca nu este urmat de un nou inceput?" Am tacut. Nu stiam ce sa spun, nu cred ca puteam spune ceva. Era unul din cele mai periculoase jocuri inventate vreodata. "Pare diabolic nu?" m-a intrebat nonsalant. "Este diabolic. Si toata lumea face asta in propria viata. Doar motivele pot indulci jocul. Motivele sunt singurele care te fac sa intelegi persoana care aplica aceasta tactica, sau sa o judeci. Dar intreaba-te...tu de cate ori ai facut-o?"

"Toti facem asta, si in 95% din cazuri, o facem inconstient. De fiecare data cand vrem ca o situatie sa se rezolve in castigul nostru. Creierul uman foloseste tactici de strategie si calculeaza fiecare miscare, plus incearca sa prevada eventuale posibilitati, variante de raspuns, de la ceilalti din joc. E ca la sah. Da, suntem capabili de orice pentru a ne fi bine. Dar acest orice este limitat, doar de lungimea noastra de unda...de acel "cat de departe poti merge". Suntem proprii nostri scenaristi, iar viata, este opera noastra de arta. Suntem actori, iar viata ne este scena. Scenariul nu ni-l face Dumnezeu...noi il scriem, replica cu replica..."

Ceaiul meu se racise cand el terminase monologul. S-a uitat la mine, a observat cat de socata eram. Mi-a luat mana si m-a intrebat " Acum te-ai trezit in spatele gardului si poti observa obiectiv. Ce o sa faci acum?"

13 Angels

2009-02-08T23:01:00.004+02:00

Apas pe Play. Inchid ochii. O voce se misca in jurul capului meu, din ce in ce mai tare. Imi invoca stari, ascunse pana acum in cel mai intunecat colt al mintii. Si deschid ochii...
13 ingeri lovesc ritmat peretii unei pesteri si trezesc bestia care se ascunde in fiecare om. Trezesc furia, mania, obsesiile si le manipuleaza asemeni unor mesteri de papusi. Ascultand "13 Angels" esti tras de fiinte carora le poti vedea doar mainile albe si reci, in acea lume de care iti este cel mai frica. Sa simti melodia inseamna sa traiesti in agonia si extazul ei, sa te simti sub presiune, gata sa explodezi, doar pentru a fi lasat sa respiri, si procesul sa inceapa din nou...si din nou...si din nou.
Cu "First Blood" patrunzi intr-o alta dimensiune. Vocea fiecarui instrument te trage intr-o tornada de senzatii, de la tremurat, la inghetat, pana ajungi sa simti cum incepi sa devii vulnerabil si riffurile sa iti crape fiecare celula de suprafata, toate mastile societatii sa cada si sa se sparga in mii de cioburi...acum sangerezi?
"Fuck them All" este brutal de orgasmica. Renega, refuza, patrunde cu forta, e violenta, si apoi te arunca la pamant asemeni unui lucru nesemnificativ. Se uita la tine cum esti intins pe jos, in lacrimi, cu pumnii inclestati, furios...si vezi doar ura, pentru tot ce insemni ca fiinta josnica si nevrednica. Trezeste-te!
"Preacher" este apogeul. Te-ai trezit. Ai realizat. Acum invata. "Give up the fight, or die..." Melodia este perfecta, simti ca faci cunostinta cu toti demonii tai, care acum s-au trezit in tine. Ce ai de gand sa faci? Ii lasi sa te conduca sau ii conduci tu pe ei? Stau toti adunati in fata ta, invocati de cei 13 ingeri, ai varsat primele picaturi de sange, te-au calcat in picioare, au facut ce au vrut cu tine. Iar tu, acum stai drept in fata lor si esti pregatit sa-i infrunti. Lupta...

Acesta este albumul "13 Angels" de la Betrayer. Este calatoria fiecaruia dintre noi in adancurile psihicului, acolo unde nimeni nu indrazneste sa coboare. Albumul te trage in aceasta lume si te forteaza sa traiesti intens tot ce ai refuzat pana acum. Ai curaj sa faci asta? Asculta-l!

Poti asculta melodiile pe Myspace : www.myspace.com/betrayermetal
Sau mai bine downloadeaza albumul: www.betrayer.go.ro
Enjoy dubiosii mei! Pe mine m-a satisfacut, hehe ;)

ps: Multam Peter pentru experienta avuta prin melodii. La mai mare! :)

Gand...

2009-01-31T02:44:00.003+02:00

Am coborat in adancurile mintii mele, pe o scara. Am simtit linistea gandurilor care nu exista. In fata mea, am vazut o oglinda. M-am apropiat de ea, si m-am oprit. Eram Eu...

Dragostea in Istorie

2009-01-31T00:14:00.003+02:00

Multi dintre voi probabil cunoasteti povestea dintre Henric al VIII-lea (regele Angliei 1509 - 1547) si Anne Boleyn (a doua lui sotie), din istorie, sau din seria The Tudors, de pe HBO. Daca nu...foarte trist, cititi!

S-au pastrat 7 din scrisorile lui de dragoste trimise ei (La Biblioteca de la Vatican) iar ale ei din pacate s-au pierdut...sau au fost facute pierdute...tot ce e posibil. Am de gand sa le pun una cate una pentru ca le consider o lectura emotionanta. Acum va las sa va delectati cu prima:

"My mistress and friend, I and my heart put ourselves in your hands, begging you to recommend us to your favour, and not to let absence lessen your affection to us. For it were pity to increase our pain, which absence alone does sufficiently, and more than I could ever have thought; bringing to my mind a point of astronomy, which is, That, the farther the Moors are from us, the farther too is the sun, and yet his heat is the more scorching; so it is with our love, we are at a distance from one another, and yet it keeps its fervency, at least on my side. I hope the like on your part, assuring you, that the uneasiness of absence is already too sever for me; and when I think of the continuance of that which I must of necessity suffer, it would seem intolarable to me, were it not for the firm hope I have of your unchangable affection for me; and now, to put you sometimes in mind of it, and seeing I cannot be present in person with you, I send you the nearest thing to that possible, that is, my picture set in bracelets, with the whole device, which you know already, wishing myself in their place, when it shall please you. This from the hand of
Your servant and friend,
H.REX."

Victor Hugo si Pictura

2009-01-27T16:36:00.010+02:00

Nu multi oameni stiu ca Victor Hugo(1802-1885), cunoscutul scriitor, consacrat in istorie prin Notre-Dame de Paris (1831), (Cocosatul din Notre Dame) si Les Misérables (1862), (Mizerabilii), a si pictat. Eu invatam la Istoria Artei Universale cand mi-am adus aminte, ca ne spunea noua in liceu, profesorul de asa ceva.

Victor Hugo a produs peste 4000 de lucrari de-a lungul vietii. Initial un hobby, desenatul a devenit din ce in ce mai important pentru el. Intre 1848-1851 pictatul a reprezentat singura sa manifestare creativa, in special dupa exilul sau in Bailiwick of Guernsey, pe coasta Normandiei (1851-1870). In aceiasi perioada a luat hotararea de a renunta la scris, pentru a se dedica politicii.

Suportul folosit cu precadere a fost hartia de marimi relativ mici. Tus, cafea, funingine, stilou, penita, chiar si mana, Hugo nu a ezitat nici de a folosi carbunele din chibrituri. Cromatica sa era limitata la negru, sepia, uneori cu sclipiri de alb si foarte rar culori grizate.

Stilul sau era modern, prevestind tehnicile experimentale de Suprarealism(1920-1980) si Expresionism Abstract(miscare artistica de sorginte americana post-I Razboi Mondial). Desi Hugo era reticent in a-si expune lucrarile in public, singurii privelegiati fiind familia si prietenii apropiati, artisti precum Van Gogh si Delacroix au vazut unele desene si au declarat ca daca scriitorul si-ar fi urmat latura artistica, isi putea umbri contemporanii cu lejeritate, artisti consacrati oricum.

~"Libertate in arta, libertate in societate, acesta este telul dublu spre care trebuie sa tinda orice minte consistenta si logica."

~ "Sufletul omului are o nevoie mai mare de ideal decat de real. Existam prin real; dar dupa ideal traim."

Pentru mai multe informatii si lucrari:

Nu se citeste, se simte...

2009-01-24T13:37:00.003+02:00

"Ti-a placut cafeaua in dimineata asta dragule?"
"De ce? Iar ai facut-o pe aia din Peru?"
"Se poate..."spuse ea zimbind.
"Dar ai mai pus ceva..."
"Ce?"
"Nu stiu...dar a fost buna..."
"Ti-am pus un pic de soare. Ti-am pus un strop de vara..."

Heh, si acum zimbesc...

O alta abordare...

2009-01-21T12:41:00.003+02:00

Hehe, da stiu ce ziceti acum. Andrada a luat-o razna! "Copila, de ce nu inveti si de ce tragi de timp?" Ca nu's normala, de aia ;) Obisnuiti-va cu ideea :)))

Acum, sa las introducerile astea. Ma apuc imediat de invatat, promit :P

"Viata", actul I, scena 1...

Deeeci, am facut o nebunie dimineata asta. Imi beam cafeaua si m-am uitat la trailerele de la : "If Only", "The Notebook", "A walk to remember " si "P.S I love you", filmele mele de suflet. Vedeti voi, filmele astea au toate ceva in comun...iubirea. E o iubire neobisnuita, asa cum au stiu scenaristii sa o scrie si regizorii sa puna ideea in practica. De ce e asa dubioasa? Simplu...va spun eu ;)

In "If Only", ideea prezinta un cuplu indragostit. Ea, pana peste cap si nu ii este frica de ce simte. Pe unde pui, se muta in Anglia pentru a fi cu el si isi continua cariera ca muzician. El, mare afacerist, concentrat pe cariera, o iubeste, dar nu stie cum sa ii arate. Asa ca destinul, o ia pe Ea de langa el. Ea moare. Daaaar, El primeste a doua sansa, sa retraiasca ultima lor zi impreuna. La inceput e debusolat dar isi propune sa se foloseasca de aceasta oportunitate si face tot ce ii sta in putere sa ofere relatiei lor, o zi, "in care doar ei conteaza".

"The Notebook" este povestea clasica a unui baiat de la tara, simplu, care se indragosteste de o fata "de la oras", dintr-o familie bogata. Ei amandoi traiesc vara aceea la intensitate maxima, ce sa mai, cata iubire pot duce, au dus'o. Acum apare problema. Familia ei nu e de acord cu relatia lor, normal. Mama Ei mai ales. La sfarsitul verii, el se inroleaza in armata si pleaca. Ii promite sa-i scrie, si ii scrie. Scarba de mama ce face? Ascunde toate scrisorile sa o faca pe Ea sa creada ca El, sau nu-i mai pasa...sau a murit. Ea, sufera, dar merge mai departe. Anii trec, Ea logodita cu altul, El, viu, se intoarce din armata. Se intalnesc...si restul nu va mai zic. ;) (si aici nu e un cliseu, iar daca ve-am trezit interesul...o sa fiti uimiti)

In "A walk to remember" ne intoarcem in liceu. Alta poveste clasica. El, tipul smecher, frumos, dorit de toate, Ea, fiica preotului, cuminte, draguta, tacuta, luata peste picior de toata lumea, dar careia pur si simplu nu-i pasa de ce cred ceilalti despre ea. Ea ajunge sa-l mediteze. El dupa o perioada in care vrea sa ascunda "chestia asta a lor" ca sa nu rada prietenii de el, se indragosteste de Ea. Si Ea la fel, dar Ea stie un secret al ei, pentru care se abtine sa-i arate lui ceva. Amandoi ajung sa treaca peste aceasta abtinere, si traiesc iubirea cea mai curata si cea mai intensa a vietii lor. Sfarsitul e interesant, si o lectie, mai ales pentru El, care ii schimba viata...

Iar "P.S I love you", nu cred ca putem spune despre acest film...ca e un cliseu. Nu nu :D De ce? Pai, Avem un cuplu, casatorit, care impartasesc o iubire incredibila. Societatea o influenteaza pe Ea. Se preocupa de cariera prea mult, vrea copii, dar pana nu se rezolva situatia financiara, nu-si poate "permite" un copil. El, irlandezul tipic, vesel, cantaret (asta face el...canta :)))), traieste din iubirea pentru Ea, "I know what i want because i'm holding it right now" (cu ea in brate). Isi asuma riscuri, optimist si e cel mai solid suport al Ei. El moare, dupa ceva tumoare parca. Stiind ca urmeaza sa "plece din viata", ce face nebunul? Vine cu o idee inovatoare. Ii planifica Ei un an, in care va primi scrisori de la necunoscuti, sau de la cei din jur, familie, prieteni, prin care ii spune ce anume sa faca, unde sa mearga etc. El practic, prin aceste scrisori, o ajuta sa-si continue viata. "Viata s-a schimbat asa cum o stiai"...El o ghideaza intr-o noua viata, fara el...si cat de frumos reuseste sa faca asta...Ce e fain in filmul asta e ca incepe cu sfarsitul si merge mai departe. Lectia? Sfarsitul nu e un final, ci e o schimbare a situatiei initiale...

Intrebarea poate sa apara. "Ok, dar mai e un punct comun ale filmelor, moartea..." Asa e, moare cineva. Acesta e motivul pentru care "P.S I love you" este ultimul despre care am scris. Moartea nu e tragica. Hmm, si se pare ca lovesc un nerv sensibil al oamenilor aici: frica de a pierde persoana draga. E probabil cea mai mare frica. Dar cand o depasesti, realizezi ca defapt, tu singur, ca om, te limitezi. De ce sa iubesti cu jumatate de masura? Iubeste plenar, complet, fara teama sau frica. Orice s-ar intampla, daca e sa fie, va fi. Daca nu, nu. Mergem mai departe, invatam lectiile si ne continuam viata mai completi, mai constienti de propria persoana. Asa crestem, asa ne maturizam, prin lectiile vietii. Iar daca ne gandim la abordarea mai spirituala, daca ne-am asumat ca suflete inainte sa ne incarnam, lectiile care sa le traim in viata actuala, atunci de ce le-am refuza, noi le-am ales pentru noi ca sa invatam ceva din ele. Practic nu exista lucruri bune si rele in viata noastra, ci doar cat de mult am invatat din tot ni s-a intamplat. Si cum ar fi daca am vorbi despre "probleme", ca "provocari". Da, da, provocari aduse de viata in fata noastra ca sa mai invatam ceva si sa devenim, OAMENI, in adevaratul sens al cuvantului.

Ah da, si sa ne lasam de abordarea "Sunt femeie, normal ca sunt geloasa" sau "Sunt femeie, ce vrei mai mult de la mine?" etc, sau "Sunt barbat, nu-mi cere sa fiu sensibil, eu trebuie sa fiu puternic" si "Eu sunt barbatul in casa asta, eu sunt capul familiei, orice spun, am dreptate tot timpul"....wow, uite cum ne discriminam singuri...cum sa mai cerem de la ceilalti sa nu ne discrimineze...offf. Un om foarte destept mi-a spus o data, "Femeie sau barbat, in primul rand, suntem cu totii oameni"...think about it...

Cred ca v-am lasat cu niste intrebari in cap acum, dar eu nu va dau raspunsurile. Fiecare trebuie sa-si gaseasca propriile raspunsuri...Eu le-am gasit pe ale mele :)

Iubiti dubiosii mei ;)

p.s. Te iubesc ;)

The Silent Wait

2009-01-20T02:55:00.004+02:00

Whatever your heart may say,
I will accept. For i do not wish to pray,
Nor plee in vain for thy love,
Nor search again for the dove.

Believe my words, I will not cry.
I may just lose one breath, one sigh.
Be it true, the word you speak,
It might just leave me a drop too weak.

Fear not my sweet, I am not gone.
Nor leave your side; A promise was done.
The beginning of the end, a whisper drawn...
Please, halt the hope, until the dawn.

And so i live to greet another sun,
To see it shine, with a beloved one...
I still but wonder, as I close my eyes,
Had it been true, for how long have I felt
The suspended demise...

Vampires...

2009-01-20T01:39:00.004+02:00

Melodia mea. Vampires. Godsmack.

{Few creatures of the night have captured our imagination like vampires...
What explains our enduring fascination with vampires?
What is it about the vampire myth that explains our interest?
Is it the overtones of sexual lust, power, control...
Or is it a fascination with the immortality of the undead?
And what dark and hidden parts of our psyche are aroused and captivated
"By the legends of the undead"}

Fear not my sweet...

"My lips are moist and yielding, and I know the way
To keep the antique demon of remorse at bay.
All sorrows die upon my bosom. I can make
Old men laugh happily as children for my sake.
For him who sees me naked in my tresses, I
Replace the sun, the moon, and all the stars of the sky!
Believe me, learned sir, I am so deeply skilled
That when I wind a lover in my soft arms, and yield
My breasts like two ripe fruits for his devouring-both
Shy and voluptuous, insatiable and loath-
Upon his bed that groans and sighs luxuriously
Even the impotent angels would be damned for me!"
~ Charles Baudelaire: "Metamorphoses of the Vampire"(1857)

[...]
I made a garland for her head,
And bracelets too, and fragrant zone;
She look'd at me as she did love,
And made sweet moan.
[...]
"She found me roots of relish sweet,
And honey wild and manna-dew;
And sure in language strange she said,
'I love thee true.'
[...]
~John Keats : La Belle Dame Sans Merci (1820)

"Lover, fairy-light,
Yet stronger than the steel of swords;
Mind to mind and soul to soul,
Heart to heart together bound.
Bound together, yet as free
As eagles dancing on the wind;
And thus I hope it well may be
For us, for all eternity. "
~ Evaonne F. Hendricks

Freefall

2009-01-15T22:33:00.001+02:00

Did anyone see last night?

A star fell and it left a trail,

That cuts the sky even now…

Somebody may have felt a scent.

Because the air smelled like the sandal wood

Could anybody feel it?

The star keeps on falling…

But if someone turns the sky, upside down,

Maybe it will rise, on another sky.

Desenul...

2009-01-07T02:05:00.004+02:00

In noaptea asta imi desenez. Imi iau creionul care stie doar un chip, doar acei ochi, doar acel nas, doar acele buze...doar pe el. Inchid ochii si trag prima linie. Mana isi aduce aminte, e usor, pentru ca e el. E ca si cum ii am chipul in fata ochilor, in cap. Si il simt, pentru ca el e inauntrul meu. Si il desenez. Il vad. Pot sa-i simt mirosul, si sa-l aud cum respira, chiar daca fizic nu e langa mine. Energia lui graviteaza in jurul meu,ma gadila, ma imbratiseaza, ma patrunde si imi taie respiratia, apoi explodeaza in toate celulele mele. Zimbesc, el stie ca acum e aici, pentru ca eu sunt acolo...iar noi suntem nicaieri.

Uneori mi-e frica de faptul ca nu l-as putea desena cum e el. Si imi este teama ca poate nu i-ar place. Dar el se bucura de fiecare desen pentru ca stie ca imi pun sufletul in fiecare linie trasata. El e inspiratia mea si cu fiecare imbratisare a lui eu mai fac un desen. Atunci cand inchid ochii, vad o imagine, si de fiecare data e diferita, si imi desenez...

E el...acel el...

~Journey's end in lovers meeting...

Sacrificiu vs Echilibru

2008-12-29T13:40:00.009+02:00

SACRIFÍCIU, sacrificii, s.n. 1. Renunţare voluntară la ceva (preţios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă.

ECHILÍBRU, echilibre 4. Fig. Proporţie justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. (Fil.) Teoria echilibrului = concepţie potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esenţială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare şi mediul ambiant.

"Te poti sacrifica pentru ceva?"
"Depinde la ce ar trebui sa renunt...si pentru ce."
"La tine...pentru cei din jurul tau. "
"De ce as face asa ceva?"
"Pentru ca ai de ales: a crea sau a trai. Te vei putea dedica artei, daca cel de langa tine nu va intelege alegerea ta? Vei putea sa intretii o relatie, daca arta iti aduce satisfactii mai mari decat iti va putea aduce vreun om, vreodata? Te vei putea concentra asupra LUI daca arta este parte din tine si te va roade pe dinauntru daca nu-i acorzi ei intai atentie?"
"Mi-e frica, nu stiu, vreau sa fiu om si sa-mi imbratisez natura umana dar vreau sa-mi satisfac si dorinta de a crea."
"Atunci preferi sa le faci pe amandoua la jumatate din potential, cu pierderi si castiguri care vei incerca sa le echilibrezi toata viata? Vrei sa traiesti pe jumatate?"
"Doua jumatati se completeaza..."
"De acord, dar cum iti vei da seama daca tu alegi jumatatile care se potrivesc? Poti cauta toata viata completarea...e alegerea ta."
"Nu vreau sa aleg. Nu pot, nu stiu cum..."

Cand aveam 13 ani, m-am intrebat aceste lucruri. Acum, dupa cativa ani, cred ca stiu urmatoarea mea replica: "Eu aleg calea de mijloc. Sacrificiul este incomplet si inutil daca eu nu stiu cine sunt. Ar fi in van. Dar mai ales, sacrificiul, NU este necesar pentru ca reprezinta varianta extrema care poate fi doar un produs al orgoliului.Totusi, exista o cale de mijloc. Exista un punct de echilibru. Am sa-l gasesc, dar intai, am nevoie sa creez mediul stabil, in mine, in interior.

~Natura, in toate posibilitatile care ni le ofera...a creat o pozitie de perfect echilibru. Poate dura pana il gasim, unii il cauta toata viata, altii deloc pentru nu le pasa si raman in extrema.~

~What I dream of is an art of balance, of purity and serenity devoid of troubling or depressing subject matter. - Henri Matisse ~

Acum, astept urmatoarea intrebare...

Cubul

2008-12-28T00:58:00.003+02:00

Eram incordata, ma dureau toti muschii, nu ma mai puteam misca. Brusc, imi vine o idee. M-am intins tare tare de tot si fara sa-mi dau seama am atins cu varfurile degetelor o hartie subtire care s-a rupt. M-a invaluit o lumina puternica. Am strans ochii dar deja ma dureau. I-am acoperit cu mainile, m-am frecat la ochi ca bebelusii, degeaba. Imi pierd echilibrul, sunt in picioare. Da, sunt in picioare si pot sta dreapta. Bratele nu imi mai imbratiseaza genunchii. Stau in lumina. Dar cum e posibil asa ceva?Unde sunt? O adiere blanda imi atinge pielea si ma mangaie. Simt lumina cum ma incalzeste din ce in ce mai tare. Imi este frica sa deschid ochii. Sunt imbratisata de o forma de energie care ma gadila usor. Zimbesc. Mainile imi sunt date jos de pe ochi. Nu trebuie sa vad, trebuie doar sa simt. Cunosc prezenta de langa mine, ii stiu vibratia, amprenta energetica, iubirea. Imi aduc aminte o fata. "TU esti..." Sunt luata din nou in brate si simt cum mi se sparg celule, explodeaza in sclipiri de lumina. Nu mai am corp. Sunt suflet, sunt fericire, sunt iubire neconditionata...sunt EU si sunt in siguranta.

Rendez-vous

2008-12-27T21:20:00.003+02:00

Azi am dat nas in nas cu un demon de-al meu. Nu ne-am mai vazut de mult. L-am intrebat politicoasa de ce a venit. S-a uitat la mine cu ranjetul lui incontestabil, mi-a pus mana pe umar si cu o voce mandra mi-a spus "Pentru ca m-ai chemat." "Ah serios?" ii raspund eu ironic, "Vreau sa pleci!". El a ras. "Nu e asa usor. De data asta nu ma poti da la o parte." As fi vrut sa-l pocnesc in nas. Ma enerva. L-am evitat atat de mult timp, l-am ocolit, ca acum sa treaca peste vointa mea. Vai, ce nervi! "De ce nu mai pleci ca alta data?" "Pentru ca m-ai hranit destul cu indiferenta incat sa am vointa mea. De data asta raman." Mi-am incrucisat bratele. El a facut la fel. Zambea. Eu nu.

M-a urmarit toata ziua. In bar, in parc, pe ninsoare, in timp ce ma plimbam cu Raluca si mancam vata de zahar. El a tacut chitic dar era langa mine, fir-ar sa fie! In seara asta in schimb, mi-a aruncat o pastila. Am strigat de nervi..."Maturizeaza-te!!" Mi-a ras in fata. "EU sa ma maturizez? Ia incearca tu sa-ti rezolvi problema...sa vedem, poti?" Mi-am muscat limba. Avea dreptate, ciupercarul...

Nu castig nimic din lupta asta. Nu vreau sa renunt pentru ca asta ar insemna victoria altcuiva si sunt prea orgolioasa. Dar ma cam plictisesc si irosesc prea multa energie care as putea sa o folosesc mult mai creativ. Macar de-as fi atat de incapatanata si in alte situatii...

Mai bine ma bag intr-un film...

Pace!

Delir

2008-12-26T22:36:00.004+02:00

Delir: Halucinatie, iluzie, extaz, frenezie...

O adiere de vant mi-a adus in nari mireasma parfumului lui. Stiu cine e. Mintea imi spune soptit "Misca-te...cauta-l"...Dar nu simt nevoia sa ma misc. Noi nu vorbim. Nu ne cunoastem. Nu ne-am intalnit. Existenta mea pentru el, si a lui pentru mine este visare, iar legatura noastra este delirul; il simti cand renunti la tot, la ideea de a lupta, la cea de a te preda, la asteptari si cerinte, la tot. Delirul nu poate fi cuprins in cuvinte pentru ca este format din simtire. Ratiunea a renuntat, se scufunda in intunericul umbrei si asteapta sa fie chemata.Este inexistenta controlului. Este imbratisarea sufletului. Noi nu ne mai asteptam, nu mai cerem nimic de la ceilalti, nu ne mai luptam...Doar ne bucuram, pentru ca stim ce ne leaga. Ne cunoastem delirul. Iar delirul...il luam impreuna...

Asculta.

Abia soptit...

2008-12-13T01:29:00.005+02:00

Uite!... Te uiti? Ploua…
Da, ploua, cu apa din cer.
Picaturile parca vor sa treaca de geam,
Dar nu reusesc. De ce sa ma ude?

Simte!... Simti? E vantul..
Parca e decupat dintr-un film horror.
Afara, rafalele de vant te lovesc.
Stai aici cu mine. E mai bine.

Sa ne asezam, spectacolul incepe.
Marea sta in culise. Vantul asteapta.
Fumul de tigara se ridica langa mine
Iar eu, ma afund in bratele tale.

Luminile se sting, se trage cortina.
Valuri se ridica, se umfla, pleznesc
Vantul isi incepe concertul
Natura explodeaza, atinge apogeul…

……………………………………

Inauntru, in lumea noastra, e liniste,
Noi nu auzim nimic, suntem feriti.
Aud doar bataia inimii si respiratia.
Si iti spun ce simt, abia soptit.

Rainbow in the sky

2008-12-05T22:03:00.003+02:00

there's a rainbow in the sky all the time don't be blind
there's a rainbow in the sky all the time don't be blind don't be blind

said you I'm living in my fantasy
but is you who are blinded from reality
the material world mean so much to you
you just can't get what I'm telling you

there's a rainbow in the sky all the time don't be blind don't be blind

cause in a town called sorrow there was joy
yes and there I met the painless tear
freed he expressed emotions that egos fear
my life is full of colors yeah my mind is clear

there's a rainbow in the sky rainbow in the sky

found I mercy in every sunrise
I am born again from the womb of the night
all I have I have left behind
minds' eye eyes eye a light will shine

there's a rainbow in the sky all the time don't be blind don't be blind
rainbow in the sky rainbow in the sky

[Ziggy Marley - Rainbow in the sky]
~the picture belongs to LittleBlackUmbrella.

Poezie de secunde...

2008-12-04T23:44:00.005+02:00

~Betrayed~

I “love” to see the morning sun

Shine brightly on my body’s skin…

I love how all this has begun;

Tell me, darling, how’ve you been?

I see you smile, is that a good thing?

Or maybe just another mask?

Me? No, not another mood swing…

Don’t interrupt me. Don’t even ask!

You stay like that, in front of me…

As if you did nothing wrong.

You do not realize, I agree!

But let me tell you, won’t take long.

I know you lied…I ask you why?

Don’t raise your shoulders!

It’s useless trying to deny….

I looked through your folders.

Your silence leaves me cold,

And so does your tears.

It’s the oldest story ever told,

And also music to my ears.

See the boxes? I’m leaving you…

I know I said I wouldn’t.

I also said we’re through,

And stay…I think I shouldn’t.

Please, don’t beg, don’t crawl,

Your knees might hurt or even bleed.

My feelings shatter - All!

If to blame, then blame your greed!

I’m taking my leave now.

I don’t wish to see you, evermore.

Blessed Be! I gently bow,

Turn my back and close the door.

Realitate vs Visare

2008-12-01T01:01:00.005+02:00

"To die: to sleep;
No more; and by a sleep to say we end
The heart-ache and the thousand natural shocks
That flesh is heir to, 'tis a consummation
Devoutly to be wish'd." - Halmet

Atunci ce este realitatea? Realitatea mea, nu este realitatea ta. Cum putem cere celorlati sa fie realisti? Daca voi considera fiecare om subiectiv, inseamna ca realitatea fiecaruia este diferita de a altuia. Cum putem cere unui om sa ne vada realitatea? Sa se ajusteze realitatii noastre si astfel, sa traiasca asemeni noua. Sa fie ca noi, sa ne...inteleaga. Dar de ce realitatea mea e diferita de a ta. Poate pentru ca eu sunt diferita de tine. Aceste diferente sunt exact legaturile care ne unesc si ne despart. De ce sa fiu ca tine? Nu sunt o imagine a ta reflectata in oglinda si nici nu voi fi realista in realitatea ta, ci voi fi, dar in a mea.

Noi percepem lumea inconjuratoare diferit, desi traim dupa aceleasi reguli.Totusi, aceste reguli, respecta liberul arbitru. E ca si cum am avea o marja de eroare care ne permite sa alegem ce sa facem, asimiland urmarile, fie ele bune sau rele. Poate aceste alegeri, timpul in care actionam, directiile diferite in care mergem, si mediul in care am crescut si in care ne dezvoltam, ne creaza o diferita perceptie a realitatii. Inseamna aceasta oare, ca fiecare este un realist in felul lui? Ca fiecare om are o doza de realism in sinele sau?

Dar, sa visam. Nu vorbesc acum de visul pe care il avem dormind, ci pe cel care il avem cu ochii deschisi. Visarea. Cand cream universuri paralele cu mintea prin simplul "si daca...", cand ne urcam pe un carusel si nimic nu ne mai opreste, pentru ca atata timp cat putem, ne vom imagina ce-ar fi daca, cum ar fi daca...si trece timpul. Sa fii boem, sa crezi ca totul e posibil, sa crezi in capacitatea omului de a fi bun. Sa speri ca oamenii nu au uitat sa iubeasca, sa fie sinceri, sa fie adevarati, fara masti. Sa incerci sa vezi partea buna din fiecare om...

Sau sa te pierzi. Sa incerci sa fugi de rau, de durere si de tristete cu toata puterea si cat de repede poti. Sa te izolezi intr-o lume, in care aplici niste imagini asupra celor din jur, imagini ale oamenilor care ai vrea tu sa fie, sau speri, sa fie. Sa fii lovit constant de realitatile celor din jurul tau care nu sunt ca tine si nu te pot intelege pentru ca tu te ascunzi, si iti este frica sa lasi pe cineva in lumea ta,de teama sa nu te raneasca.

Deci asa nu e bine. Atunci sa fim realisti. Sa vedem ca lumea este asa cum este, ca atata timp cat putem atinge, este dovada ca acel ceva exista. Tot ce nu putem vedea, inseamna ca pur si simplu nu exista. Sa respectam regulile, oricat de limitative ar fi, sa fim marionete ale societatii si un zombie al sistemului. Sa fim consumatorii unei lumi pe cale sa se termine, sa fim exteriori sinelui si sa uitam propria umanitate. Sa ne cream masti pe care sa le schimbam fata de fiecare persoana si sa ajungem sa credem ca "Eu" este "un termen relativ", si e treaba psihologului sa-mi spuna cine sunt eu, defapt. Sa traim de la piele, in afara, iar in interior sa vedem doar organe care pica, incet, cu timpul, sau brusc. Iar la sfarsitul vietii, sa ne intoarcem la o divinitate: "Daca existi, imi pare rau ca nu am crezut in tine, ma caiesc, vreau sa traiesc o vesnicie in Rai..." Penibil, as spune eu.

Nici asa nu e bine...Atunci? Nu stiu ce faceti voi, dar eu as lua cate un pic din realitate si din visare, as lua ce imi place, fara sa exagerez, as pastra un echilibru. Dar nu e chiar atat de usor, pentru ca balanta se poate dezechilibra de la un puf, de la un graunte. Dar numai eu pot restabili acest echilibru. Asa ca atunci cand ma oboseste sau ma plictiseste realitatea mea, inchid ochii, visez un pic, imi deschid ochii, zimbesc, si multumesc pentru lucurile frumoase din viata mea si pentru oamenii care ma fac fericita. Poate cateodata tind mai mult sa visez...dar oare...frumosul in viata noastra nu a aparut pentru ca am avut curajul sa visam?

Un om creator este un om care refuza realitatea care ii este impusa. El isi va crea propria realitate si va trai dupa propriul set de reguli, imprumutate dar traduse prin propria minte. El se va izola sau se va exterioriza dupa propriile nevoi, in momentul in care el va considera necesar acest lucru. El viseaza, pentru a crea, si traieste in realitatea lui.

Nu uitati sa traiti.
Nu uitati sa visati.

~Salvador Dali - "Lebede reflectand Elefanti" (1937)

Purificare...

2008-11-16T02:36:00.004+02:00

Ma simt de parca dupa ce am stat scufundata in apa, acum reusesc sa ma ridic si sa iau o gura de aer. Ma uit in sus si in sfarsit vad razele soarelui straluncind pe suprafata apei. E un sentiment eliberator. Am luat primordiala gura de aer, si acum o urmaresc, cum se instaleaza si imi echilibreaza corpul. Undele mele energetice, emotionale, se rearanjeaza, haosul si umbra intrand acolo unde este locul lor, sub controlul meu total. Mai am mici bufeuri, dar e normal...azi e doar prima zi.

In momentul in care am inteles din nou ca nu sunt singura, ca pot vorbi despre ce ma apasa, ca exista oameni care vor sa ma ajute, sa ma asculte, atunci am putut sa redeschid ochii....

Uneori, cand se intampla prea multe lucruri frumoase, cand ai senzatia ca mai fericit nu poti fi, mintea profita de uitarea ta de sine, si iti modifica o valoare cu un simplu "dar daca..." Dar daca nu e adevarat, dar daca ti se pare, dar daca e o minciuna? Si apare indoiala...

Acest sentiment pe mine m-a facut manioasa, intai pe mine si apoi pe toata lumea. Nu mai puteam sa tin in mine nimic, eram nesimtita, rea, scarboasa, atacam din nimicuri, ii indepartam pe toti de langa mine. Totul mi se parea o minciuna si vroiam sa ma izolez. Nici asa nu a fost bine. Trei oameni din viata mea, m-au lasat...sa fierb, sa ma manifest, pana am ajuns la celalalt apogeu, cand m-am atins de cei mai importanti oameni pentru mine. M-am intristat, am plans, am strigat la cer "Nu mai vreau...Eu nu sunt acest om..." In momentul cand am refuzat sa ma mai complac in aceasta stare, atunci ceva s-a modificat. Am acceptat o discutie. Doua. Trei. Iar la sfarsit, am recunoscut defapt din ce a inceput tot, si am spus exact ce anume s-a stricat.

Sa realizezi ca mintea ta s-a jucat cu tine si ea a preluat controlul, ca Ego-ul a iesit si isi face de cap cu tine, cum vrea el, nu e deloc placut. Am ranit oamenii la care tin mai mult, iar asta regret profund. Acum insa, reusesc sa pastrez in palma aceasta parte din mine refulata. Am eliberat-o. Am luptat cu niste demoni urati, sunt un pic obosita... Ma simt ca si cum am intrat in procesul de vindecare dupa o boala lunga. Mi se administreaza cel mai bun medicament...iubirea. Ea m-a tras din intuneric, ea mi-a dat un sut in fund si mi-a spus, "E timpul sa iti revii!" E ca un balsam acum pentru mine. Mi-a fost teama ca in momentul in care eu o sa am nevoie sa primesc iubire, voi ramane singura...dar mi s-a demonstrat ca atunci cand am nevoie, imi vine din toate partile...trebuie doar sa o las, si sa nu ma feresc de ea. E ironic...stiu...

Va multumesc pentru ca stiti cand e cazul sa interveniti si sa nu ma mai lasati sa-mi fac de cap. Pentru ca sunteti langa mine si ca ma ascultati, sa ma descarc...

Iti multumesc ca nu m-ai lasat si ca ai trecut peste piedicile si capcanele puse de mine in jurul meu. Iti multumesc pentru ca ai fost puternic, si chiar daca m-am zbatut, m-ai luat in brate si nu mi-ai dat drumul...

Datorita voua acum ma vindec.

[Pictura apartine artistului meu preferat, William Turner - "A sail yacht approaches the coast"]

Dimineata...

2008-11-13T03:40:00.003+02:00

"Asculta'ma..."spuse marea mangaind nisipul rece. "Asculta'ma...Noi suntem Unu. Noi sfidam dualitatea. Eu fac parte din tine, asa cum tu esti parte din mine. Este o simbioza perfecta. Oriunde ai fi, eu sunt cu tine, si te mangai si te imbratisez. In tine imi gasesc linistea...Eu sunt Tu iar Tu, esti Eu, singura unitate inseparabila..."
Nisipul privea marea si o cuprindea in imensitatea ei si ii savura fiecare miscare lina. O iubea, pentru ca se regasea in freamatul ei. O iubea pentru ca tot ce vroia Ea sa faca e sa-l mangaie, sa-l spele de tot, sa-l inconjoare cu pace, sa-l iubeasca pur si simplu. Si nu ii era frica de ea cand era furtuna, pentru ca Soarele lor io aducea inapoi, asa cum e Ea, si asa cum o iubeste El...

irealitatea mea...

2008-11-06T01:44:00.005+02:00

...nu stiu cand s-a intamplat. M-am trezit, si mi-am dat seama ca visez. Visam ce nu vroiam sa visez. Si acum vreau sa ma trezesc. Dar nici alarma nu o aud. Usa e inchisa, telefonul deconectat.
"Trezeste'te!"
"Nu pot..."
"Trezeste'te, la naiba!"
"Nu!"
Si pleaca. Sau plec eu.
Se aseaza cineva in pat langa mine. Simt. Tot visez.
"Dormi."
"Cred..."
"Dormi..."
"Nu vreau..."
Deschid ochii. Lumina zilei e portocalie de la draperie. Ma ridic din pat, dar raman cu capul pe perna. Dorm...
"Cine esti?"
"Nimeni..."
"Ce vrei?"
"Sa te tin in brate. Sa dormi. Nu visa. Deschide ochii..."

Visez ca traiesc, dar traiesc doar in vise.

Pentru suflet...

2008-11-04T17:07:00.003+02:00

"Buildings burn, people die, but real love is forever..." - The Crow

Ma copleseste o noua tristete. Este regula dualitatii care e mai puternica decat oricine...decat mine, decat tine. Si ea, ca o sabie cu doua taisuri, ne face sa zimbim doar pentru a se intoarce sa ne daruiasca lacrimi. Sa ma intreb de ce, as pune doar inca o intrebare in cutia fara raspunsuri. Asa ca accept, ma resemnez in fata balantei echilibrate. Asa trebuie sa fie...
Ma intristeaza ca sunt neputincioasa. Ca de fiecare data cand simt o bucurie nemasurata, trebuie sa primesc si tristetea. Aici nu am dreptul sa aleg...
Si obosesc sa lupt cu demonii mei. Am fost invatati sa nu renuntam niciodata, pentru ca sfarsitul se apropie, orice am face. Si vreau sa ma retrag, sa plec, sa imi inclin capul in fata Universului pentru ca nu mai am nici o putere. Omul va suferi si va fi fericit, si va suferi si asa mai departe...toata viata lui. Nu putem lupta cu energia care ne da viata, pentru ca nu vom castiga niciodata. In incercarea mea de a aduce fericirea si iubirea in viata oamenilor care sunt prea osteniti sa-si mai doreasca asa ceva, am realizat ca aduc si tristetea cu mine. Atunci cu ce drept sa port tortura vesnica si sa o impartasesc oamenilor? Ce sens mai poate avea?
Vreau acasa, de unde am venit in viata asta pentru ca acolo, legea dualitatii nu are efect. Acolo sufletele sunt fericite, iubesc, acolo nu exista frica, teama, moarte. Acolo nu vad despartirea ca un chin, ci ca o binecuvantare, din respect pentru celalalt suflet care pleaca pentru a invata, pentru a acumula experiente...De ce nu putem trai asa pe Pamant? De ce nu poate iubirea sa ne fie energia care ne da putere sa trecem peste orice limite? De ce iubirea neconditionata este inca o utopie azi, in mintea oamenilor? De ce este atat de greu? Avem capacitatea sa simtim iubirea celuilalt in inima noastra, ca cea mai puternica legatura! Ea poate sfida orice regula a societatii, ne poate face puternici, trece peste orice obstacole...este singura care daca o putem simti plenar, cu fiecare celula a corpului nostru si ne poate face sufletul sa zboare, si cel mai important, ne elibereaza de frica de a pierde acea persoana din viata noastra. In prezenta iubirii neconditionate, dualitatea dispare asemeni unei cete dense o data cu aparitia soarelui de dimineata...
Azi, iubirea nu poate prinde aceste valente pentru ca nu o lasam. Ne-am obisnuit sa suferim cand iubim, pentru ca "Durerea face Iubirea nobila..." E consider aceasta idee o minciuna medievala care ne-a intrat in minte si a fost perpetuata pentru a ne tine legati de acest pamant. Cand oamenii sunt nefericiti, sunt dispusi sa faca orice pentru a intoarce taisul...iar dispozitia de orice ne-a adus astazi in starea mizerabila de perpetua tristete, in care ea este constanta iar fericirea este de scurta durata. Iar atunci cand iubirea apare, o refuzam pentru ca e prea multa lumina sa o putem accepta.
M-am saturat sa mi se bage pe gat minciuni. Aceste lucruri eu le cunosc pur si simplu, iar pentru sufletul meu, imi sterg neadevarurile pentru a putea implementa iubirea neconditionata. Atat in mine, cat si in cei de langa mine...Imi doresc sa pot face o regresie mondiala a oamenilor, in zilele cand aceste lucruri erau adevarate. Umanitatea are nevoie...este singura noastra varianta...sa ne aducem aminte...

Jane Siberry - It Can't Rain All the Time
We walked the narrow path,
beneath the smoking skies.
Sometimes you can barely tell the difference
between darkness and light.
Do you have faith
in what we believe?
The truest test is when we cannot,
when we cannot see.

I hear pounding feet in the,
in the streets below, and the,
and the women crying and the,
and the children know that there,
that there's something wrong,
and it's hard to belive that love will prevail.

Oh it won't rain all the time.
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall forever.

Oh, when I'm lonely,
I lie awake at night
and I wish you were here.
I miss you.
Can you tell me
is there something more to belive in?
Or is this all there is?

In the pounding feet, in the,
In the streets below, and the,
And the window breaks and,
And a woman falls, there's,
There's something wrong, it's,
It's so hard to belive that love will prevail.

Oh it won't rain all the time.
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall, your tears won't fall, your tears won't fall
forever.

Last night I had a dream.
You came into my room,
you took me into your arms.
Whispering and kissing me,
and telling me to still belive.
But then the emptiness of a burning sea against which we see
our darkest of sadness.

Until I felt safe and warm.
I fell asleep in your arms.
When I awoke I cried again for you were gone.
Oh, can you hear me?

It won't rain all the time.
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall forever.
It won't rain all the time
The sky won't fall forever.
And though the night seems long,
your tears won't fall, your tears won't fall,
your tears won't fall
forever.

Flash...

2008-11-04T04:04:00.002+02:00

Poate a fost batalia de la Philippi, sau inspiratia Capidavei, sau Legionarii...
Astazi am visat cu ochii deschisi si am desenat. Am visat o legiune, Legio XIII Draconika...ea nu exista, dar am creat-o eu. Ea a campat in mintea mea...

Am trait in doua lumi paralele. A voastra si a mea. Dupa ani de antrenamente, mi-am selectat cei mai buni luptatori si i-am aranjat in formatie...nu vreau sa atac, ci sa ma apar. Vreau sa castig. Nu vreau sa ma conserv, vreau sa evoluez. Nu voi sta intr-un loc, ma voi misca.

Logica lumii dispare, regulile Mamei Naturi isi pierd conturul si raman supozitii. Unde este adevarul? Unde suntem noi? Unde fugim? Ce infruntam?

Refuz violenta, refuz raceala, refuz indiferenta si ignoranta...refuz umanitatea ca rezultat, pastrez utopia si imi deschid pumnul...pastila albastra sau cea rosie?

Inchid ochii...visez...ba nu, e realitatea nuda...

Samhain Blessing

2008-11-01T00:30:00.004+02:00

"Pentru fiecare sfarsit, un nou inceput..."

Este noaptea in care valul dintre lumea noastra vizibila si cea invizibila este cel mai subtire, cand tangibilul si intagibilul fac un corp comun si se creaza o punte de legatura intre cele doua. Este sarbatoarea focului, a luminii, a caldurii...un ramas bun Soarelui care a dat viata si a intretinut-o, este multumirea Mamei Naturi catre iubitul ei Soare, pentru Iubirea revarsata asupra ei, prin mangaierea razelor. Este noaptea in care sufletele care au parasit acest pamant, sunt aproape de noi. Este noaptea cand trupul si sufletul nostru, devin Unu, iar constientizarea adevaratului sine devine posibila. Linistea se asterne peste ratiunea noastra asemeni frunzelor aramii peste pamantul umed si rece. Intunericul patrunde si permite lumanarii sa straluceasca si sa ne arate calea...Blessed Be!

Samhain Night - Loreena Mckennitt

When the moon on a cloud cast night
Hung above the tree tops' height
You sang me of some distant past
That made my heart beat strong and fast
Now I know I'm home at last

You offered me an eagle's wing
That to the sun I might soar and sing
And if I heard the owl's cry
Into the forest I would fly
And in its darkness find you by.

And so our love's not a simple thing
Nor our truths unwavering
But like the moon's pull on the tide
Our fingers touch, our hearts collide
I'll be a moonsbreath by your side.

Cu dedicatie...

2008-10-26T23:48:00.005+02:00

"Help! I need somebody...Help! Not just anybody..."

Umanitatea are nevoie de hipioti...Chiar daca nu vreti sa recunoasteti, acesta e adevarul. Oamenii au uitat de iubire, au uitat sa simta si apoi sa gandeasca, au uitat sa faca ceva doar pentru ca asa simt...Ratiunea este in zilele noastre Marele Ghid. Dar cat de adevarata este ratiunea? Ea este un "ceva" construit de-a lungul vietii, care se modifica in fiecare zi. Cum putem sa ne ghidam dupa acel "ceva" care nici macar nu este constant? Mie sincer imi da cu virgula...De cate ori nu ati actionat in functie de sfaturile ratiunii doar pentru ca mai tarziu sa regretati?

Noah, eu m-am saturat. Da da! Eu vreau sa imi ascult inima, sufletul, intangibilul din viata mea, acea voce din cap care, la naiba, tot timpul are dreptate. Mi-as dori sa o pot auzi tot timpul, nu doar din cand in cand. E interesant, uimitor...halucinant intradevar, sa faci ceea ce simti. Atunci nu mai poti gresi...atunci esti tu, atunci traiesti, atunci esti sincer, atunci nu ai limite...si mai ales...atunci nu ranesti...

De ce omul uita aceste lucruri? De ce se ascunde? De ce ne este frica? De ce atatea intrebari? Pentru ca gandim prea mult, de aceea! Mai urat e ca din supradoza de ganduri, te doare capul...si bagi in tine pastile, ca doar deh, in ziua de azi noi tratam efectul, nu cauza, pentru ca e mai usor, mai rapid. Intr-un secol al vitezei vedem doar destinatia si pierdem din vedere detaliile.

Cand a fost ultima oara cand te-ai bucurat ca fata de o floare micuta? Si cand a fost ultima oara, ca baiat, cand te-ai emotionat cand a ai fost imbratisat? Un biletel lasat in usa de iubit/iubita, pe care il gasesti cand vii obosit/a de la munca seara? Sau de o discutie in miezul noptii aberand despre doua puncte de pe linie a infintului? Detalii...Unde sunt oamenii care mai pun accent pe detalii? Toata lumea crede ca daca faci un gest imens, daca iei un cadou scump, sau pleci in Paris de Dragobete...esti cool, la moda...romantic...

Prostii! Treziti-va oameni buni si deschideti ochii in jur. Este un cosmar din care puteti sa va treziti...sau mai bine...colorati-l ;) Hai sa iubim fara sa mai cerem ceva de la ceilalti, hai sa fim prieteni fara sa avem interese personale...Sa iubim doar bucurandu-ne de sentiment!!! atunci chiar nu mai conteaza limitele lumesti...atunci chiar poti sa fii in bratele omului pe care il iubesti desi e la km departare, atunci poti sa simti legatura psihica a iubirii. Avem puterea de a face acest lucru si noi ce facem? ne impiedicam de limitele care ni le cream singuri...

Va propun ceva...Se spune ca un om fericit e un om imbratisat cu caldura si sinceritate...Imbratisati pe cineva drag, cu prima ocazie...si spune-ti oamenilor din jur cat de mult ii iubiti...pot sa dispara oricand din viata voastra, fara sa stie acest lucru. Si spune-ti simplu "Te iubesc". Stiu ca e greu...al naibii de greu. Chiar daca vi se pune o piatra pe inima si un nod in gat...aruncati piatra si dezlegati nodul si eliberati-va din stransorile fricii...si atunci va veti trezi dimineata zimbind...:D

Iubiti ca si cum veti pleca din viata asta chiar maine...Iubiti plenar, fara frica, fara limite...Iubiti dubiosii mei ;)

Multumesc de inspiratie :D

Cand ma uit in mine...

2008-10-22T00:31:00.009+03:00

Am momente cand iau o pauza si ma gandesc la lucrurile care ma inconjoara, la oameni, la reactii, la zambete si lacrimi. Si sfarsesc multumind, nu stiu cui, pentru tot. Nu ati observat ca de cele mai multe ori, ca oameni, tindem sa cerem? Unii merg la biserica/templu si ii cer unei divinitati ceva pentru ei sau pentru cei apropiati, altii cer de la cei din jur, altii au asteptari, altii isi doresc...si tot asa. Fiecare dintre noi trece prin astfel de momente, in care cerem ceva pentru ca avem senzatia ca ne lipseste, si pentru ca ne este prea greu sau imposibil sa ne procuram sau pur si simplu e mai usor sa punem pe cineva sa ne dea...apelam la cineva din exterior. Un nene foarte destept mi-a spus o data, ca tot ce putem avea nevoie in viata asta, si tot ce ne-am putea dori, sta deja in noi, si toate solutiile la intrebarile noastre, zac in noi, trebuie doar sa acordam un pic de timp, sa cautam. Noah poate ca nu gasim din prima, dar si cand gasim, ce fain e, hehe. Asa ca, de ce sa mai pierdem timp intreband pe unul si pe altul, cand ei si asa ne vor da raspunsuri la care ei au ajuns prin propria lor experienta si au inteles prin perspectiva lor, si in plus, nici macar nu sunt raspunsurile noastre, atunci de ce sa ne chinuim sa le "traducem", sa le intelegem si sa le aplicam in lumea noastra? (chiar daca de multe ori se intampla sa nu iasa bine si cum ne-ar trebui). Nu pierd din vedere faptul ca unele sfaturi, chiar ne pot indruma sa ajungem la propriile noastre raspunsuri...perfect valabil, dar acum vorbesc despre altceva.

Mie mi s-au parut foarte tari si adevarate cuvintele acelui nene asa ca am incercat sa le aplic. Si a mers. Am luat lucruri mici, dar am incercat si ceva mai mare. Si acum, ma bucur de efecte. Sa va explic. Eu de muuult timp am simtit nevoia unui om langa mine, care sa ma completeze, sa ma iubeasca, sa ma ia in brate, sa abereze cu mine si sa ma faca sa rad. Normal pana aici nu? Ei bine...aproape. De ce zic asta? Pentru ca defapt, ce faceam eu cand imi doream aceste lucruri? Simteam ca ceva lipseste asa ca am inceput sa caut completarea in exterior. Gaseam cateodata, dar niciodata nu ma multumea plenar, pentru ca acele manifestari nu erau constante, si ma epuiza intr-un fel sa inteleg, de ce nu poate sa fie doar bine. De aici se formau multe intrebari si ma tot departam din ce in ce mai mult de sursa problemei..."You are confusing the issue!" cum e o replica intr-un film haios (Smiley Face). Deci simteam ca ceva nu e in regula...bun, e un inceput...atunci ce Dumnezeu sa fac? Pauza, desigur...iar in lipsa de ocupatie si plictiseala majora mi-am zis sa incerc sa aplic si solutia aia. Si ce am facut? Mi-am pus intrebarea ce lipseste...mi-am raspuns singura...iubirea. Tot ce faceam, tot ce ziceam, subiectele pe care aberam, toate se invarteau in jurul iubirii, de toate felurile. Si daca imi lipsea...am vazut ca din afara, oricat de mult incercam...nu primeam destula si in mod clar, nu constant...logic nu? Mai ramanea o singura solutie. Sa o caut in mine. Bine bine, imi zic, dar unde? Se gaseste vreo harta sau ceva? O harta a comorilor care sa scrie un X pe ea in locul acela secret la care ajungi numai daca faci 10 pasi cu ochii legati, etc? Nu chiar...Practic ce trebuia sa fac era sa ma iubesc pe mine. Dar Doamne iarta-ma, nu-s narcisista! Si iara ma vedeam cum sar la concluzii repede. Sa ma iubesc pe mine...cum? Am ras eu ce am ras pana mi-am dat seama ca e foarte simplu. Am inteles ca sa te iubesti pe tine inseamna sa te accepti asa cum esti, sa nu te judeci, sa nu te compari cu altii, pentru ca fiecare este unic in felul lui dubios, sa te respecti, sa te ingrijesti, sa iti oferi atentie, sa ai grija sa fii fericit/a, sa zimbesti cand te trezesti dimineata, sa te bucuri de toate lucrurile din viata ta, pentru ca ele vin sa te ajute...sa fim seriosi, de cate ori nu vi s-a parut ceva rau, dupa o perioada, un "sut in fund" care v-a facut sa faceti cativa pasi in fata? Ah si ceva important pentru mine, atunci cand cineva ma roaga sa ma descriu, ce imi place bla bla, eu sa nu prezint doar defectele, ce nu imi place, ci sa stiu sa zic si lucruri frumoase (si adevarate) despre mine, calitati, pastrand un echilibru desigur. Sa stiu cine sunt, spre ce ma indrept si sa imi asum propriile alegeri, chiar daca au fost gresite. Sa ma cunosc. Astea sunt lucruri care dureaza o viata intreaga si atata timp cat nu exagerezi, chiar se poate ajunge la o stare de implinire sufleteasca in care capati incredere in tine iar stima de sine, chiar incepe sa prinda contur. Si inca ceva, sentimentul de a-ti rezolva singur o problema, e genial. Eu am depasit multe frici asa, si chiar m-a ajuta.

Asta nu inseamna ca nu am nevoie de nimeni...Normal ca nu! Sunt fiinta umana care are nevoie de oameni. Bine, ma pot distra si singura, (am prieteni imaginari si mai obisnuiesc sa vorbesc si singura, hehe) dar totusi...sunt dependenta de prezenta umana in jurul meu si am atata iubire in mine incat am senzatia ca explodez, si frumos e ca exista oameni langa mine pe care ii iubesc mult si le ofer toata dragostea mea iar asta ma ajuta din punct de vedere psihic si emotional, enorm. Imi place sa iubesc, ador sentimentul asta, si tot ce fac din iubire neconditionata, doar de dragul de a o face, fara sa astept nimic inapoi, imi da o stare de multumire, in care pur si simplu, zimbesc si ma bucur.

Si asa, ajung sa multumesc. Multumesc pentru ca am prieteni care ma asculta cand spun lucruri fara noima, care ma lasa sa plang, care sunt nebuni si imi dau si mie din nebunia si delirul lor, care ma inspira sa scriu, sa pictez, sa desenez, care ma cearta cand e nevoie, care imi arata unde gresesc, care sunt sinceri, si nu le este frica sa fie ei insisi in preajma mea, care ma lasa sa privesc in inimile lor si se deschid, si care ma lasa si pe mine sa ma deschid si sa ma descopar. Multumesc pentru oamenii din viata mea care reprezinta exemple de umanitate si bunatate, pentru cei care conteaza lucrurile mici. Pentru cei care ma fac sa ii iau in brate pur si simplu si pentru cei care m-au slefuit, prin metode mai dure sau mai fine....si multumesc pentru toti cei care vor mai trece prin viata mea...

Va multumesc la fiecare in parte!

Prietenii mei sunt muzele mele....... ;) ... over and out :))))

Trecut...

2008-10-20T05:46:00.002+03:00

Ce inseamna trecutul? Oamenii spun intotdeauna ca cine esti acum, reprezinta un cumul a tot ce ti s-a intamplat pana acum...bun, dar atunci de ce inca ne este frica sa ne uitam in spate? Cu ce putem rezolva lucruri care au murit in trecut? Cum putem vindeca rani vechi, pe care le consideram, rational cel putin, vindecate...inchise...De ce vrem sa redeschidem usi inchise de mult? Ca sa ce? Nu avem putere asupra lor...si mai ales, asupra ce se ascunde dupa ele.

Si ramanem muti. Stiu ca nu pot sa schimb ceva din trecut si in naivitatea mea, sper sa existe macar o solutie...mai ales ca ma macina...Ce pot sa fac? Sa rascolesc? Sa aduc oamenilor aminte de acel moment in trecut in care ceva a murit, sa-i fac sa sufere din nou? Nu! Nu am dreptul asta. Nu am nici un drept sa aduc ceva la viata dupa ce toata lumea a acceptat o moarte si a hotarat sa mearga mai departe. Nu...niciodata nu am avut dreptul sa fac ceva...am actionat gresit, nu m-am gandit la consecinte, nu am analizat in liniste nimic si am actionat dupa ... nu stiu ce...iar undele au lovit oameni dragi. Pentru asta nu am dreptul sa vorbesc, sa fac ceva, sa mai traiesc pentru ei. Dar sunt egoista...pot sa ii las pe unii, si pentru unii sa lupt...pot sa uit...dar la ce bun?

Invat ca actiunile negandite in prealabil, provoaca reactii si unde care se propaga si provoaca distrugeri nebanuite, adanci...unde pierzi oameni. Da, am fost invatata ca oamenii vin si trec prin viata noastra si nu trebuie sa incerc sa-i opresc din drumul lor...dar atunci cand alterezi un echilibru la care tu nu ai participat? Cand "pici din plop" si strici ceva care s-a cladit in ani de zile...asta cum se numeste? Oamenii rai, care omoara...sunt pedepsiti de lege...Legea Sufletului cum pedepseste? Printr-un mic iad...de ganduri, regrete, durere, suferinta din care nu poti sa te misti, ca pentru locul asta ti-ai castigat dreptul...

Si-ti continui drumul in viata. Si respiri adanc. Si inveti. Si aplici ce ai invatat. Dar mai ales, te asiguri ca faci tot posibilul sa arati oamenilor, sa-i faci sa inteleaga, ca viata nu e o joaca de copii, in care dupa ce te-ai jucat toata ziua te intorci acasa si mama iti spala hainele pline de murdarie si iti pune in fata o masa calda...nu nu! Te intorci la o casa goala, poate plangi, dar nu te ajuta. Poate lovesti ceva...dar nici asta nu te ajuta. Poate taci, si stai in liniste, fara ganduri, privind in gol...sau dormi, si speri in naivitatea ta de copil care inca alege sa creada in zane, ca te vei trezi si iti vei da seama ca defapt a fost un vis urat...

Imi este frica. Dar stiu ca trebuie sa ma ridic cumva. Stiu ca "E doar inceputul..." si mai am multe suturi, si multe mangaieri. Si mai stiu ca, exista oameni care ofera o imbratisare unui condamnat...

Ma simt dezechilibrata...si chiar daca balanta se clatina, numai eu pot sa o echilibrez. Nu la ce era inainte, ci la un nou echilibru, diferit, care sa ma ajute sa merg din nou. Pentru ca de fiecare data cand cad, invat din nou sa merg, din ce in ce mai bine...astept doar momentul sa ridic fata la cer si sa nu imi fie frica sa ma uit la soare...

Un nou inceput...

2008-10-18T22:05:00.002+03:00

A trecut un an de cand nu am mai pictat ca lumea...

Am avut tot felul de mici incercari, dar fiecare nu ma satisfacea destul...era incompleta. Asa ca m-am inarmat cu multa rabdare si am asteptat. Am asteptat si am acumulat. Sentimente, limite, ganduri, lacrimi, zimbete, am pierdut oameni, i-am regasit, am cunoscut oameni noi, i-am lasat sa se apropie de mine, de sufletul meu iar ei au facut la fel...deci psihic, emotional, suflet, am ajuns sa ma simt din nou completa, m-am redescoperit si m-am pus, piesa cu piesa, ca un puzzle pana am ajuns la "Eu". Astazi am pus ultima piesa. A fost destul de greu, dar m-am descarcat, m-am eliberat de inca o frica...si am pictat.

Am renascut, asta sunt eu acum. Complementare, contraste...balanta s-a echilibrat...am deschis ochii...

One soul in two bodies...

2008-10-18T14:49:00.004+03:00

Ceai fierbinte,muzica franceza si aromoterapie...as putea sa spun ca ma bucur de o zi de toamna frumoasa, cu soare...dar el, soarele, se ascunde in spatele blocului si eu ii vad doar reflexia. Parca visez...nu ma simt cu picioarele pe pamant. Vreau sa visez. Am dreptul sa fug de realitate din cand in cand. Cu totii avem...

Cand visez, pot sa fiu unde vreau eu, cu cine vreau eu, fara sa mai existe limite, si fara ca societatea sa imi taie aripile. Pentru asta sunt foarte suparata. Am citit undeva: „Nu trece prin viata prea repede, astfel incat cineva sa fie nevoit sa arunce o caramida in tine, ca sa-ti capteze atentia!”...eu ma grabeam, aveam multe pe cap dar le-as fi rezolvat. Vroiam sa merg langa mare, pe plaja, sa povestesc, sa vorbesc pana mi se usuca gura, sa ma joc, sa tin in brate, sa mangai, sa facem o pauza de lume si sa fugim...bum, pong, tuvvv...mi s-a spart filmul...in decurs de 5 minute, mi s-a spart in maini in timp ce ma uitam la el. Poate a aruncat cineva "o caramida"...nu stiu...ideea e ca am ramas aici. E bine aici, si aici am prieteni, si ma bucur de friptii mei...dar acolo, la 500 km, e cineva care are nevoie de prezenta mea fizica langa el. Si eu am nevoie, mult. Eu sunt mai norocoasa, intr-o anumita masura pot sa compensez...dar intotdeauna mai lipseste un pic, si atunci ma intorc in mine.Pentru ca el e aici cu mine desi e si acolo cu ei....

E o legatura speciala, numai a noastra. El stie tot timpul ce sa-mi spuna cand am probleme, si e un dubios si un fript si il ador cu tot delirul lui zilnic, si atunci cand o ia razna si atunci cand e trist, dar mai ales cand e fericit pentru ca atunci si eu sunt fericita cu el. Si el ma iarta cand nu stiu ce sa fac sa-l ajut, si nu se supara pe mine ca stie ca imi place "sa-mi bat capul cu el" desi el crede ca nu stie de ce, hehe. E un incapatanat care ma invata tot timpul cate ceva, si de cand il cunosc am crescut mult. Mi-a aratat limitele si m-a indemnat sa le depasesc, si pe urma, cand am obosit m-a luat in brate si m-am odihnit. El stie sa fie langa mine chiar si cand e departe, si asta putini oameni stiu. El stie cine sunt, si eu stiu cine e el...iar eu, mai am o culoare in vise....